Dumitru Solomon povesteşte într-o microschiţă cum, pe la sfârşitul anilor ’70, un regizor, un compozitor şi un inginer de sunet au cerut unui textier elaborarea unor versuri pentru o piesă muzicală care să fie inclusă într-un film.
Textierul - om cu experienţa câtorva festivaluri de muzică uşoară la malul mării - îşi umezeşte buzele cu vârful limbii şi citeşte emoţionat:
Eşti frumoasă ca un soare,
Eşti frumoasă ca o mare,
Mai frumoasă ca oricând,
În privire şi în gând,
Te iubesc,
Te iubesc,
Frumoasa mea,
Iubita mea,
Dragostea mea.
Urmează un minut şi jumătate de linişte.
- Merge, vorbeşte compozitorul. E clar, scurt, la obiect.
- Pentru un film pe ecran lat, aş fi vrut ceva mai mult, mormăie plictisit regizorul.
Inginerul de sunet bate nervos cu degetele în masă într-un ritm foarte viu:
- Şi eu aş fi preferat ceva mai mult. Şi mai original.
- Mai adaugăm nişte “la, la, la” în completare!, descoperă soluţia compozitorul.
Regizorul se face roşu-vânăt, ca întotdeauna când nu e înţeles de contemporani:
- Nu m-am referit la lungime!
- Cum ar trebui să fie?, întreabă, cu creionul în mână, textierul.
- Bun.
Regizorul se ridică decis, urmat de toţi ceilalţi factori artistici.
- Mâine trebuie să am textul, că încep înregistrarea muzicii.
A doua zi, textierul dădu lectura, cu o voce sigură, următorului text:
Eşti frumoasă ca un soare,
Eşti frumoasă ca o mare,
Mai frumoasă ca oricând,
În privire şi în gând,
Te iubesc,
Te iubesc,
Frumoasa mea,
Iubita mea,
Dragostea mea,
Te cânt în cântec şi în grai,
Frumoasă zi de unu mai.
Cei trei îl privesc năuciţi. Dar niciunul nu are vreo obiecţie.
Din motive tehnice (îmbolnăvirea inginerului de sunet), cântecul care evidenţiază importanţa zilei muncii n-a mai intrat în film. În schimb, a fost premiat la un festival de muzică uşoară.
Iar ceea ce nu trebuie să uităm niciodată este că 1 Mai a fost decretată Ziua Internaţională a Muncii de Congresul Internaţionalei Socialiste din 1889, în memoria grevei din oraşul american Chicago, de la 1 mai 1886.
Din păcate, sindicatele americane s-au dezis de 1 Mai şi sărbătoresc Labor Day în prima luni din septembrie.
Hitler nu şi-a permis însă să desconsidere sărbătoarea şi a militat pe 1 mai 1933 - în faţa membrilor Partidului Muncitoresc Naţional-Socialist German - ca neînţelegerile şi certurile întruchipate de lupta de clasă să se transforme într-un simbol al unităţii şi înălţării naţiunii germane.
Întorcându-ne la frumuseţea feminină a zilei de 1 Mai, reliefată de versurile din microschiţa lui Dumitru Solomon, există, cu siguranţă, o legătură între 1 Mai şi 8 Martie.
Aceasta poate fi identificată tot cu ajutorul Internaţionalei Socialiste, pentru că 8 Martie a fost aleasă Ziua Internaţională a Femeii la Conferinţa Femeilor Socialiste de la Copenhaga din 1910, care s-a constituit într-un preambul la întrunirea Internaţionalei din acel an.
Socialista Luise Zietz şi comunista Clara Zetkin, ambele germane, au propus sărbătorirea zilei de 8 Martie în memoria ţesătoarelor newyorkeze care au protestat în 1857 faţă de valorile tradiţionale şi religioase ale celei mai capitaliste ţări din lume.
Dar americanii, fireşte, că nu celebrează nici Ziua Internaţională a Femeii, ci Mother’s Day. Mamele au fost sărbătorite pentru prima oară în Statele Unite pe 10 mai 1908, atunci când în România se celebra Ziua Regalităţii.