Dragoş Nedelcu nu mai are tricoul pe el, a venit la interviu înfăşurat în drapelul roş-galben-albastru. România era deja în semifinală, francezii n-au reuşit să-şi creeze nici măcar o ocazie, n-au tras niciun şut pe poartă. Mijlocaşul Nedelcu a fost unul dintre stâlpii remizei cu mult răsfăţata formaţie a Franţei. Specialiştii Angliei l-au notat pe Dragoş Nedelcu cu notă mare, peste 7. Nedelcu s-a născut într-o comună de unde se vede teribilul monument de la Adamclisi. Rosteşte apăsat: „Le-am adus bucurie şi mândrie că sunt români măcar pentru o seară celor care sunt departe, într-o ţară străină. Ei ne-au insuflat inimă şi energie, miile de români din tribune!”. Tricolorii tineri au realizat o performanţă din acelea care pot fi încadrate în visări imposibile, au transformat în performanţă ceva catalogat drept o himeră. Când s-a tras la sorţi grupa noastră şi am văzut că vom da piept cu Franţa, Anglia, Croaţia, am simţit că vom obţine gaura de la zero ca punctaj. Toate datele ne împingeau pe ultima poziţie în clasamentul grupei infernale cu nişte coloşi. Şi iată că bravura acestor tineri fotbalişti a răsturnat toate ipotezele, România a câştigat grupa, s-a clasat pe primul loc fără nicio înfrângere, învingând Anglia, Croaţia, obligându-i pe francezi să atace steril. În frunte cu Mirel Rădoi, tricolorii mici nu cunosc privirea plecată, ei ştiu că le stă în putinţă să treacă peste orice hop. Se face simţită o impresionantă seriozitate, profunzime în tratarea oricărei situaţii la toţi componenţii lotului sub 21 de ani, ajunşi semifinalişti. Ziariştii fac o vizită în camera de cantonament a doi tricolori, în camera lui Ciobanu de la Viitorul şi a colegului Vlad Dragomir. Băieţi cuminţi, cu bun-simţ. Ciobanu spune că nu se desparte de apărătorile personale de sub jambiere, îi sunt dragi fiindcă a scris pe ele numele părinţilor lui, al fratelui şi al căţelului îndrăgit. Iar Dragomir se destăinuie cu sfială că îl însoţeşte peste tot un batic purtat de bunica lui până a murit. Bunica este cea care l-a crescut.