Jurnalul.ro Editoriale Piersic, veşnică primăvară

Piersic, veşnică primăvară

de Florin Condurateanu    |   
Nici nu-mi vine să cred că împlinesc 80 de ani, m-aş împuşca în cur, am cur, dar n-am revolver. Optzeci, nu-i simt anii ăştia, uite avem acelaşi succes cu piesa «Pierduţi în noapte» după peste 1.100 de reprezentaţii!” Florin Piersic, l-am alintat „Piersic, veşnică primăvară”. Piersic, omul unicului anotimp, poate să crească troienele afară, e suficient să auzi glasul lui Florin şi în inimile spectatorilor, în inimile românilor, se simte adierea zefirului.

Farmecul lui Florin e inegalabil, conectează la vorba dulce, la simţirile frumoase mii şi mii de oameni, care, atraşi de gravitaţia harului lui Piersic, îi ascultă vrăjiţi povestirile, rugându-l să nu pună punct recitalului. Recită uluitor „Rugă pentru părinţi” şi „Repetabila povară”, şi-a adorat părinţii, mama toată numai dăruire şi tatăl, medicul patriot de Bucovina. Şi-au pierdut fiica, dar şi crâmpeiul de ţară, sfânta zonă de Bucovină făcută cadou de ştabii lumii lui Stalin, să-şi cumpere liniştea vânzând mişeleşte un fragment de hartă care nu era al lor.

Sora mai mare a lui Florin s-a înecat în apele Prutului sărind să salveze nişte colegi de şcoală. Şuguia Piersic cum că n-are revolver să-şi tragă un glonţ în fund la schimbarea unui prefix cu 8. Modest, prea modest, Florin a inventat acel simbol al justiţiarului de epocă, Mărgelatu, care mesteca tot timpul seminţe cu cojile scuipate spre duşmani şi bea rachiul din ţeava revolverului.

Nimeni nu poate uita teribilele creaţii din „Oameni şi şoareci”, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, „Cartea lui Ioviţă”, spectatorii se aşezau şi pe podea, şi pe laturile scenei, pentru a-l vedea pe Piersic. Când filma în Maramureş pelicula cu haiducul Pintea, la cererea lui Piersic, i se aducea armăsarul la aeroport şi Florin străbătea călare bulevardul din Baia Mare, mâncând la stopuri smântână la pahar şi cornuri calde.
 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri