Prea adesea timpul se furişează şi sprintează de nici nu observi când a alunecat vremea. Unul dintre cei mai inteligenţi şi talentaţi artişti, abordând partituri diverse cu acelaşi zbor înalt, Florian Pittiş a plecat dintre noi acum 10 ani. A avut neşansa de a fi atacat de un balaur cu prea multe capete setoase de vieţi, a luptat cu fiara opt luni, dar ucigaşul era de neoprit. Umblă vorba că acest cancer de prostată, un fel de blestem pe destinul bărbaţilor, este ceva mai lent. Maestrul metaforelor, Fănuş Neagu, a înfruntat maladia de prostată opt ani, în timp ce cruzimea nebănuită a acestei boli l-a răpus pe Pittiş în opt luni, la doar 64 de ani. Personalitatea şi gândurile lui Pittiş mă fascinau după fiecare emisiune cu el, după fiecare interviu mă gândeam la replicile şi atitudinile lui lungă vreme. De neînduplecat să-şi taie pletele, când era chemat la partid pentru muştruluială, de cum deschidea uşa, se răstea la politruci chiar înainte de bună ziua. „Nu mă tund!”, îi repezea. Nu le conveneau comuniştilor spectacolele curajoase făcute de Pittiş, „Poezia muzicii tinere”, şi se interziceau. Pittiş şi studenţii puneau cartoane şi foi A4 pe copaci, pe stâlpii de electricitate şi anunţau data şi locul spectacolelor pe inima românilor. Am făcut o emisiune de o oră cu Pittiş la Antenă, în biroul lui de director al postului „Radio România Tineret”. Birou modest, înghesuit cu alţi doi ziarişti. Pe masa directorului Pitti, hârtii, CD-uri, trei pachete de Carpaţi fără filtru. Glasul profund, bărbătesc, catifelat, plin de mistere din coloana sonoră a „Teleenciclopediei”, glasul celebru al lui Pittiş era alimentat cu fum de mahorcă, de ţigări dure de front. Povesteau colegii din Teatrul Bulandra că tinerelul Pittiş nu mai pleca acasă pe vreme de ninsoare, dormea în cabina strâmtă doar ca să nu întârzie a doua zi la repetiţia de dimineaţă. Altădată filmam interviul cu Moţu în cabina lui de la Bulandra şi, la un moment dat, ne roagă să întrerupem niţel. Ascultase cu o ureche la difuzorul din perete cum se desfăşura piesa pe scenă, cea pe care el o regizase. Din culise i-a certat pe actorii din distribuţie: „Dacă nu jucaţi cu suflet, luaţi troleibuzul şi duceţi-vă acasă”!