Ajungem în prezent şi vedem că lanţurile logistice cu activităţi integrate pe orizontală, precum industria auto nu prea şi-au revenit şi e încurajată în continuare munca freelancerilor.
Lucrul pe cont propriu e stimulat şi pentru că dispar contractele rigide de muncă, ce oferă siguranță lucrătorilor sindicalizaţi, apăraţi de contractul colectiv şi de codul muncii. Da, numai că atunci produsul nu e de serie și costă mai mult. E suportată de consumatorul final scăderea semnificativă a productivității, dar şi plata unei prime de risc, generată de discontinuitatea comenzilor.
Timp în care e puţin probabil ca statul să se micşoreze. Se disipează şi își micşorează puterea de negociere doar sectorului privat, cel public se întăreşte, ba chiar freelancerii vor suporta taxe mai mari pentru „mai mult verde”. Şi nu numai verdele măreşte povara fiscală, ci și sectoarele strategice, pentru că, din cât se vede, lumea e cu arma la picior și se mută greutatea de pe ecologie pe înarmare. Jumătatea de economie, cea înregimentată, va fi total diferită de cea „eliberată”, dar la nivelul căreia erodarea productivității atârnă în preţuri. Chiar așa, ce părere aveți că popoarele acordă cel mai mare respect Armatei și Bisericii, cele mai puțin democratice instituții?!
Important e să aibă loc saltul tehnologic, care ar îndepărta criza şi spectrul unui mare război, speră încă promotorii lucrului de acasă, flagel ce n-a putut fi evitat pe vremea lui Chaplin şi Ford. Dar cu ce se realizează saltul, cu divertisment, cu jocuri şi gadgeturi? De obicei pentru salturi e nevoie de științe fundamentale şi la acest nivel e cam greu să vorbim de freelanceri.
Cu alte cuvinte, pentru cine nu-și dă seama, în prezent suntem fix pe dos față de secvența care i-a permis lui Ford să evite criza. Nu știu dacă Sir Charles Spencer Chaplin KBE știa exact ceea ce își dorește…