E pe sfârşite globalizarea? Mulţi comentatori sunt pregătiţi deja să-i scrie necrologul, dar nimeni nu aduce nimic la schimb. Liderii lumii discută la Davos despre “globalizarea 4.0 şi o nouă arhitectură”, argumentând că lumea are o şi mai mare nevoie de expansiunea globalizării. Sunt cifre care arată de ce. Mai puţin de o treime din produsul economic mondial face obiectul exportului, potrivit indicelui de conectivitate globală (GCI). Doar 7% din Investiţiile Străine Directe participă la formarea de capital fix brut. Doar 7% din totalul convorbirilor telefonice efectuate la nivel mondial sunt convorbiri internaţionale. Doar 3% din populaţia lumii trăiesc în altă ţară decât cea în care s-au născut. Mai puţin de 0,1% dintre toate firmele lumii au operaţiuni internaţionale şi doar 1% dintre companiile existente la nivel global exportă produse sau servicii. Mesajul, spun unii comentatori, este simplu: potenţialul dezvoltării economice este astfel enorm.
Dar tot la Davos se pune în discuţie principala - cred eu - provocare: cum oare vor reuşi oamenii să construiască “o nouă arhitectură” care să poată contracara dezvoltarea mai multor situaţii politice “neconvenţionale” în câteva dintre cele mai dezvoltate ţări, dar şi în economii în curs de dezvoltare. BREXIT, protecţionismul american şi o recrudescenţă de masă a populismului militantist anti-globalizare şi anti-imigrare anunţau încă din 2018 sfârşitul globalizării. “Globalizarea 4.0” nu trebuie să continue să sădească divizare, frustrare şi nemulţumire. Nu trebuie să lase niciun individ în urmă şi nici să continue adâncirea decalajelor uriaşe între capital şi forţa de muncă. Dacă “Globalizarea 4.0” nu aduce o viaţă mai bună pentru toţi, atunci “nu va supravieţui, dar nici nu va merita să supravieţuiască”, este avertismentul transmis la Davos.
Încrederea în societate se construieşte pe o fundaţie simplă: pe sentimentul că viaţa merge spre mai bine, nu spre mai rău. Puterile politice şi economice trebuie să inventeze un nou contract social, mai ales că în prea multe ţări se manifestă din ce în ce mai acut frustrarea că oamenii nu sunt băgaţi în seamă. Dacă nu ţine cont de individ, “Globalizarea 4.0” riscă să ne îmbrace pe toţi în veste galbene. Culoarea galbenă poate semnifica atât dragoste, fericire, optimism, iluminare şi creativitate, cât şi ură, laşitate, trădare, egoism, sau chiar nebunie. Anul acesta purtăm galben, dar de ce?