Jurnalul.ro Special Războiul banilor și sancțiunile economice 

Războiul banilor și sancțiunile economice 

Globalizarea a venit la pachet cu multe beneficii în spectrul financiar, dar și cu unele deficiențe care apar în prim-plan doar în situații de criză. În percepția oamenilor, banii au reprezentat întotdeauna un adevăr obiectiv, predictibil, pe care poți să îi schimbi oricând pentru bunuri.

Primele semne că lucrurile nu stau chiar așa au apărut cu ocazia crahului bursier din anul 1987 din SUA, când investitorii străini japonezi au vândut activele americane denominate în dolari care deveneau nerentabile, pentru că dolarul se deprecia în raport cu propria monedă, yenul japonez. Șocul resimțit la bursa americană s-a transmis imediat în toate bursele lumii. Anul 1987 a fost primul an în care investitorii au conștientizat globalizarea și puterea corelării piețelor financiare. Revenirea nu a fost însă întâmplătoare. A fost rezultatul intervenției Băncii Centrale a SUA, care încă de a doua zi a asigurat lichiditate în piață, inaugurând un ciclu de intervenționism al băncilor centrale. Următoarele semne au apărut în anul 2008, ca urmare a crizei financiare globale și au fost cu atât mai clare în 2020, pe fondul crizei sanitare generate de COVID-19. De la o inflație galopantă, la ștergerea datoriilor instituțiilor bancare cu buretele și până la împărțirea notei de plată la contribuabili, a devenit din ce în ce mai clar că banii sunt mai degrabă un adevăr subiectiv. Valoarea banilor sau cantitatea lor este ajustată de politica monetară adoptată de Băncile Centrale, și nu numai de piață.

Astfel, analizând cantitatea de dolari existentă în circulație, denumită și M1 supply (depozitele bancare, conturile de economii sau activele lichide), putem stabili faptul că în anul 2000 existau un trilion de dolari în circulație, în ianuarie 2020 existau 4 trilioane, iar în februarie 2022, 20 de trilioane de $. În schimb, în „grădina” bitcoinului, valoarea monedei este dată de piață, nu de guverne, iar cantitatea de monede în circulație este dictată prin cod și nu poate fi modificată. Piața dictează prețul corect, în funcție de cerere și ofertă.

Sancțiunile economice

Sancțiunile economice îndreptate împotriva Rusiei ca urmare a invaziei Ucrainei au demonstrat și mai mult fragilitatea sistemului financiar internațional, precum și rețeaua transfrontalieră incredibil de interdependentă care stă la baza tuturor societăților moderne. Sancțiunile economice sunt extrem de eficiente, însă tocmai eficiența lor a generat o teamă cu privire la sustenabilitatea sistemului financiar. Au fost vizate conturile unor personalități și companii rusești, activele străine au fost înghețate, importurile sau exporturile în/din Rusia au fost interzice, însă de departe cea mai dură sancțiune a fost interzicerea tranzacționării cu Banca Centrală a Rusiei, ceea ce a făcut imposibilă accesarea rezervelor monetare proprii de către instituția rusă. A fost vorba de 630 de miliarde de $ în rezerve monetare străine, adică active și depozite denominate în principalele monede, precum dolari, euro, lire sterline sau yuani, dar și 2.300 de tone de aur. 

Toate statele dețin rezerve pentru situații de urgență, iar pentru diversificarea lor, acestea achiziționează monedele altor state sau aur prin intermediul unor brokeri sau al altor bănci centrale, care oferă și custodie pentru active. Ar fi contraproductiv să concentrezi toată averea într-un singur loc. 

Sancțiunile au vizat și interzicerea comerțului cu aur pentru a împiedica finanțarea războiului. Aceste rezerve făceau parte din planul de lungă durată al Rusiei de a-și crește reziliența la sancțiuni. Urmare a invaziei Crimeei în 2014 și a sancțiunilor ce au urmat, Rusia a achiziționat în perioada 2014-2019 aproximativ 200 de tone de aur anual. Cel mai probabil Rusia și-a făcut calculele greșit cu privire la magnitudinea sancțiunilor.

Însă acest tip de sancțiuni ridică în primul rând o problemă de ordin filozofic și abia mai apoi una de ordin financiar și asta pentru că ulterior războiului, activele vor fi dezghețate gradual. În teorie, băncile centrale au o anumită imunitate și o suveranitate în raport cu omoloagele lor din alte țări, iar interzicerea accesării propriilor fonduri distruge această ipoteză a suveranității, dar și a dreptului de proprietate. Sigur că unii pot spune că suveranitatea se aplică în limita propriului teritoriu sau că nici Rusia nu a respectat suveranitatea Ucrainei. Este adevărat însă, prin natura lor, rezervele monetare străine sunt parte integrantă a sistemului financiar internațional. Să ștergi cu buretele activele Băncii Centrale a Rusiei subminează însăși ideea de încredere în bani. Ce sunt banii, dacă nu încrederea că statul garantează pentru valoarea lor? Încrederea că există și că pot fi folosiți pentru a achiziționa bunuri?

Tehnologia Blockchain

Blockchain-ul a fost creat tocmai pentru a rezolva chestiunea nevoii de încredere și a elimina intermediarii. Blockchain-ul este deschis pentru oricine și oricând. Este rețeaua tuturor și a nimănui. Este nevoie doar de internet. Mai mult, dacă îți stochezi criptomonedele prin intermediul unui portofel privat, atunci ești direct responsabil de banii tăi, pe când folosirea unui intermediar, custode, presupune că acestea sunt deținute pentru tine, similar băncilor. Există argumente pro și contra pentru ambele variante, însă este ceva pur tocmai în abilitatea de a alege, de a fi 100% responsabil de banii tăi, fără ca nimeni să poată să șteargă cu buretele ce e al tău. Banii sunt, până la urmă, utili atât timp cât Guvernul îți permite să-i folosești.

Sancțiunile au distrus orice percepție de neutralitate a sistemului global financiar. Dacă rezervele tale monetare denominate în dolari pot fi înghețate, care mai e utilitatea deținerii lor? Ca o perspectivă, rezervele monetare externe ale Chinei valorează 3,2 trilioane de $. Rezervele pot deveni, peste noapte, o slăbiciune și nu o putere. Odată creat precedentul, orice stat (mai ales oaia neagră) este la o mică distanță de lista neagră pentru a avea propriile rezerve înghețate. Întrebarea e cine controlează lista neagră? Bineînțeles că statul cel mai puternic la nivel global, dar el are totodată și obligația față de propriii cetățeni de a-și urmări propriul interes, acela de a rămâne în control. Așa că, atunci când stabilești singur propriile reguli ale jocului, orice e permis.

Să ne imaginăm un scenariu ipotetic. Cum ar fi ca sancțiunile să fie îndreptate împotriva Chinei, iar yuanul chinez să împărtășească soarta rublei rusești? Să luăm în calcul și faptul că băncile centrale ale statelor au acumulat yuani ca rezerve monetare în ultimii 20 de ani. Scenariul poate nu este atât de ipotetic, având în vedere aspirațiile agresive ale Chinei pentru rolul de lider mondial. 

Sancțiunile economice au determinat analize serioase ale instituțiilor publice și private cu privire la rezervele monetare și cred că este posibil să fi schimbat percepția acestora despre „valoarea” monedelor naționale ca rezerve. Problema filozofică privind valoarea banilor a atras atenția Fondului Monetar Internațional, motiv pentru care a publicat un raport în 24 martie despre „Eroziunea din umbră a dominanței dolarului”. În 30 martie, compania VanEck - printre cei mai mari furnizori de ETF-uri cu active sub management de 66 miliarde $ -  publică un raport prin care analizează potențialul aurului și al bitcoin ca rezerve monetare. În funcție de modul de calcul al banilor existenți în circulație (M0-M3 money), VanEck apreciază valoarea în viitor a aurului între 31.000 $ și 105.000 $ per uncie, iar pentru bitcoin, între 1.300.000 și 4.800.000 $. Raportul nu prezintă și o fereastră de timp, dar putem presupune că este de ordinul zecilor de ani.

 

Acum, indiferent de ce părere avem despre sancțiunile economice sau despre războiul din Ucraina, un lucru este clar: niciun guvern nu ar trebui să aibă asemenea putere! Chiar dacă este folosită în moduri considerate unanim just. Iar asta pentru că e doar o problemă de timp până când cineva cu intenții rele preia cârma. Din același registru se înscrie și interzicerea lui Trump pe rețelele de socializare Facebook și Twitter în 2021. Poate a fost just, poate nu. Nu despre asta este vorba, ci despre faptul că, la cel mai înalt nivel, corporativ sau statal, se concentrează factori de decizie care stabilesc care sunt limitele după bunul plac.

Este bitcoinul viitorul banilor? Sigur că da. O să înlocuiască monedele naționale? Probabil că nu. Vor coexista. Tranziția către un alt sistem financiar ar fi una violentă, iar sistemul o să facă întotdeauna tot ceea ce este necesar pentru a-și conserva existența, precum devalorizarea propriei monede. În spațiul crypto, foarte mulți consideră că au pierdut trenul și că este prea târziu să investească. Se folosește sintagma „Dacă aș fi investit 10 dolari în 2010, atunci...”. Realitatea este că dacă ar fi investit 10 $ în 2010, cel mai probabil ar fi vândut cu mult înainte să valoreze milioane. Pentru că nu este vorba de prețul la care cumperi, ci despre motivul pentru care cumperi!

Ce înseamnă astăzi moneda bitcoin

• 21 de milioane este cantitatea maximă de monede bitcoin care vor exista vreodată în circulație

• a 5-a cea mai mare rezervă de aur din lume este deținută de Rusia

• 12 ianuarie 2009 - data primei tranzacții care a avut loc pe blockchain-ul Bitcoin

Articol realizat în colaborare cu revista Capital

 Despre autor: 

Marius-Ionuț Sanda este un investitor pasionat de finanțe și crypto. Crede că dincolo de zgomotul din piață, de sceptici sau de escroci, suntem încă la început. Astfel, pune umărul la educarea în spațiul crypto din poziția de membru StakeborgDAO. Mulți cumpără criptomonede pentru a se îmbogăți peste noapte, însă unii rămân pentru filozofia din spate. Așa că înainte să investiți, vă îndeamnă să vă crypto educați!



 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri