Politician cu mare experiență, titular ca ministru la Externe și Educație, filozof și istoric cu operă recunoscută, rector cu performanțe la Babeș Bolyai, diplomat cu multiple relații, Andrei Marga are autoritatea de a judeca și evalua momentele complicate ale actualității, opiniile acestuia neputând fi legate de impresii conjuncturale sau impulsuri exterioare. Ele au greutate în sine pentru a fi suport de orientare și de decizie, înscriindu-se pe conduita morală consecventă a gânditorului care nu se sperie de dezbatere, ci o catalizează. Să nu uităm că în ultimii ani Andrei Marga a fost mentorul și animatorul „Dezbaterilor de la Sinaia”, manifestări care au adus pe podium teme de importanță crucială de pe agenda actualității, în diverse abordări, organizatorii încurajând căutarea cooperativă a răspunsurilor. Ca invitat la edițiile care s-au desfășurat până la blocarea întâlnirilor din cauza pandemiei, am susținut la Sinaia referate pe temele propuse dezbaterii, la ediția din 26-27 octombrie 2018, având o intervenție sub titlul „Un nou Război Rece - conflicte pe piața gazelor. România: oportunități pentru relansare”. Reiau câteva idei, așa cum au fost expuse acum patru ani și publicate apoi în volumul „Economia Estului - postpauperitate și perspective”, care nu și-au pierdut actualitatea, dimpotrivă, s-au confirmat dramatic, coagulate în ceea ce numim acum criza energetică.
„Ca un reflex de apărare pentru posibile mutații în strategia Vestului, apar alianțe regionale, insule de solidaritate ale noilor veniți în UE, cu interese specifice, mai greu de digerat de Vechea Europă sau gândite să separe Rusia de Estul occidentalizat. De la aceste considerații plec pentru analiza câtorva decizii luate recent în cadrul Inițiativei celor Trei Mări, în summitul desfășurat la București, în septembrie 2018. Privind harta Europei, organizația trasează un coridor de la Nord la Sud, care coboară de la Baltica la Adriatica, formând o cocoașă spre Marea Neagră. Inițiativa reia ideea geostrategică a anilor interbelici, când Jozef Pilsudski, fondatorul Poloniei moderne, dorea să fie paznic-șef peste o alianță defensivă, prestatoare de servicii de apărare și tampon de securitate numit „cordon sanitar” în fața Rusiei Sovietice. Noul „coridor” a căpătat la reuniunea de la București o componentă economică pregnantă, lansând proiecte care să deseneze o infrastructură de transport și și energie pe axa Nord-Sud. Ele ar face „cruce ”, în limbaj feroviar, fiind orientate perpendicular cu infrastructura dezvoltată pe direcția Est-Vest în anii funcționării CAER și Tratatului de la Varșovia”.
În expunerea din octombrie 2018, prezentam elementele de SIGURANȚĂ ENERGETICĂ decurse din faptul că „marii consumatori de gaze din Europa de Vest și Centrală sunt alimentați în proporții însemnate din resursele furnizate de Rusia”. Subliniam că „dependența de gazul rusesc a devenit însă o problemă de siguranță, găsirea de alternative fiind o prioritate înscrisă în documentele program ale UE și NATO”. Apărea cu evidență că în balanța energetică a Europei Occidentale, creșterile de consum prognozate, nu putea fi acoperit cu resursele de gaze din Marea Nordului și din Nordul Africii, semnalând faptul, embrionar atunci, că Statele Unite intră în poziția de mare exportator de GNL, după Qatar.
În 2018 era deja pe rol „politica verde” asumată la nivel global prin Tratatul de la Paris, care impunea o decarbonare viguroasă a producției de energie electrică, așa cum se angajase prioritar UE. Evidențiam în analiza prezentată spre dezbatere la Sinaia că „balanța de energie este tensionată în urma programelor de ecologizare a energiei”. În consecință „apar două probleme de rezolvat: cât gaz este necesar pentru a înlocui cărbunii și cine îl va furniza? UE importă anual circa 500 miliarde mc de gaz, consumul fiind limitat de capacitatea magistralelor, iar importul de gaz lichefiat având o cotă de doar 10 % din balanța de gaz”. Avertizam, cu premoniție acum patru ani: „Apar și consecințele conflictului Rusia-Ucraina, care transformă tranzitarea gazului de la furnizor spre Europa Centrală și de Vest DINTR-O PROBLEMĂ TEHNICĂ ȘI COMERCIALĂ ÎNTR-UNA FOARTE POLITIZATĂ”.
Alt tronson de dezbatere a fost deschis de observația că „Europa intră sub presiunea aliatului strategic”, punctată de elementele care o susțineau: „Statele Unite, după revoluția gazului de șist, a trecut de la obiectivul „independență energetică” la cel de „lider mondial de export”. Pentru a intra pe piața europeană cu o cotă mai mare, la nivelul ambițiilor anunțate, are nevoie de terminale pentru gazul lichefiat care să opereze vase gaziere. Pentru a injecta produsul care traversează Atlanticul în mijlocul sistemului european de conducte, sunt alese pozițiile cele mai convenabile. Puternicul „nou sosit!” în piață este primit în porturi de la Marea Baltică și Adriatica, unde sunt construite terminale în Polonia și Croația. Inițiativa celor Trei Mări a inclus ca proiecte prioritare cele două terminale și dezvoltarea unei rețele de conducte care să le lege de Noua Europă. Prezența la reuniunea de la București, din septembrie 2018, a secretarului pentru Energie al SUA, a avut astfel nu doar o semnificație politică. În plus, președintele Poloniei, primit la Casa albă cu onorurile unei vizite de stat, imediat după plecarea de la București, lansează un atac violent la adresa Germaniei, întărit de cuvântarea lui Trump, în care laudă Polonia pentru că va cumpăra gaz lichefiat american.”
Exprimam în acel referat și temerile că proiectele de explorare a câmpurilor gaziere din Marea Neagră vor fi întârziate din cauza presiunilor exercitate de companiile concesionare ca Legea offshore să diminueze interesele și avantajele naționale.
Aceste idei pe care le-am prezentat, stimulate acum patru ani de intervențiile moderatorului „Dezbaterilor de la Sinaia”, profesorul Andrei Marga, cred că nu și-au pierdut din actualitatea, fiind accentuate chiar dramatic de războiul din Ucraina. Iată de ce opiniile recente ale lui Andrei Marga privind conflictul de la granița României au și greutatea ideilor validate anterior sub aceeași autoritate.