Dr. Uma Naidoo se bazează pe cercetări de ultimă oră pentru a explica numeroasele moduri în care contribuie mâncarea la sănătatea noastră mintală, demonstrând modul în care o dietă echilibrată poate fi utilă în tratarea și prevenirea diferitelor probleme psihologice și cognitive. Știai că afinele te pot ajuta să controlezi efectele negative ale traumei? Ori că salamul poate provoca depresie? Sau că un aport crescut de vitamina D poate fi util în tratamentul anxietății? Când vine vorba despre dietă, cei mai mulți dintre noi suntem preocupați de slăbit, de exerciții fizice, de sănătatea inimii și de longevitate. Dar ceea ce mâncăm are efecte nu doar asupra corpului nostru, ci și asupra creierului. Iar studiile recente au demonstrat că dieta poate avea un efect profund asupra tulburărilor mintale, de la ADHD la depresie, anxietate, tulburări de somn, tulburare obsesiv-compulsivă, demență și multe altele. Plină de informații științifice fascinante, recomandări nutriționale ușor de respectat și 40 de rețete delicioase și sănătoase pentru creier, The Food Mood Connection este ghidul esențial pentru optimizarea sănătății tale mintale prin alimentație.
Şi apoi, pentru că vorbim despre sănătatea creierului, un nou roman al Isabellei Allende nu poate să ne facă decât bine. Violeta se lansează simultan în spaniolă, engleză şi română. Din 1920, când gripa spaniolă ajunge pe continentul sud-american, până în 2020, când pandemia de coronavirus răvășește întreaga lume, Violeta del Valle este martora unui secol de răsturnări politice, provocări economice, ideologii nefaste, luptă pentru drepturi și supraviețuire. S-a aruncat în vâltoarea destinului cu o imensă forță vitală, cu entuziasm și curaj, iar la capătul drumului, într-o lungă scrisoare adresată celui mai drag om din viața sa, rememorează tot ce a trăit. Confesiune și bilanț deopotrivă, se întoarce în ea la pasiunile care i-au schimbat traiectoria, la marile iubiri care i-au marcat existența, la perioadele de sărăcie și de prosperitate, la pierderile devastatoare și bucuriile copleșitoare.
O lume fără email vine tot în sprijinul sănătăţii noastre. Am ajuns să fim atât de obișnuiți cu zilele de lucru influențate de inbox încât ni se pare dificil să ne închipuim alternative. Dar acestea există. Bazându-se pe ani buni de investigații, Cal Newport susține că modul în care abordăm munca este greșit, iar apoi expune o serie de principii și de instrucțiuni concrete pentru a remedia problema. În această carte militează pentru spații de lucru în care procesele clare – nu mesajele transmise la întâmplare – sunt cele care definesc identificarea, atribuirea și evaluarea sarcinilor. Fiecare persoană are mai puține sarcini (dar le face mai bine), iar investițiile masive în suport și asistență limitează sarcina din ce în ce mai împovărătoare a chestiunilor administrative. Mai presus de orice, comunicările importante sunt fluidizate, iar tot ce înseamnă inbox sau canal de chat nu mai rămâne în centrul felului în care se desfășoară activitatea.
Despre nevoia de apartenenţă ne vorbeşte Owen Eastwood în Belonging. „Whakapapa este o idee a culturii Maori, care întruchipează nevoia noastră umană, universală, de apartenență. Ea reprezintă totodată și o credință spirituală puternică – anume că fiecare dintre noi este parte a unui lanț neîntrerupt și imposibil de distrus, format din oameni care împărtășesc o identitate și o cultură sacre. Owen Eastwood plasează acest concept în centrul metodelor sale de maximizare a performanței de echipă. În Belonging, autorul dezvăluie, pentru prima dată, crezul care l-a transformat într-unul dintre cei mai căutați coach-i pentru performanță, la nivel mondial. Owen aduce laolaltă idei profunde din povestea evoluționistă și din înțelepciunea ancestrală a Homo sapiens. El aruncă lumină asupra locurilor în care sunt aplicate aceste idei în întreaga lume, în contexte de înaltă performanță, cuprinzând un larg spectru de domenii: sport, afaceri, artă și armată. Printre aspectele abordării unice demonstrate de Owen se numără: identificarea poveștii propriei identități, definirea unui scop comun, viziunea asupra succeselor viitoare, împărtășirea responsabilității, înțelegerea „dansului tăcut” din interiorul grupurilor, stabilirea cadrului pentru descătușarea talentului și convertirea diversității noastre în avantaj competitiv.
Şi în final, un pic despre despărţiri. Culorile despărţirii e despre acele poveşti care ne strivesc, despre cele care ne eliberează, despre izbânzile şi eşecurile în dragoste, despre încredere şi trădare, despre amintiri ameninţătoare şi copleşitoare, despre felul cum lucrul potrivit survine într-o viaţă greşită şi lucrul nepotrivit, într-o viaţă corectă. Poveşti despre oameni aflaţi în diferite faze ale vieţii, despre speranţele şi complicaţiile lor sentimentale. „Iubeşte şi fă ce vrei” nu este o reţetă pentru happy-end, ci răspunsul atunci când toate celelalte răspunsuri dau greş.