Jurnalul.ro Bani şi Afaceri Economie Riscul seismic: vorbe multe, acțiuni puține, scandaluri cât casa

Riscul seismic: vorbe multe, acțiuni puține, scandaluri cât casa

de Dan Constantin    |   

Cutremurele stau ca sabia lui Damocles asupra României, gena spaimei născute după seismul devastator din 4 martie 1977 alimentând discuții și evaluări asupra consecințelor unei alte mișcări telurice cu grad de catastrofă. Acțiunile concrete pentru reducerea riscului seismic sunt însă împachetate în multe vorbe, consolidarea clădirilor afectate de seisme, pasată în răspunderea autorităților locale și a proprietarilor, făcându-se în ritm de melc. Își face loc cu greu ideea că protecția la cutremurele de pământ a clădirilor de locuit și a edificiilor publice este o problemă de siguranță națională. Mai mult, în București a izbucnit un scandal care ilustrează cum sâmburele corupției și lipsa de profesionalism sunt plantate de echipa noului primar Nicușor Dan chiar în compania municipală de consolidări.

 

În 4 martie 2021, la Academia Română, din inițiativa directorului Bibliotecii Academiei, prof.ing Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei, s-a desfășurat dezbaterea cu tema „De ce uităm? Ce am făcut cu clădirile degradate?”. Agenda discuțiilor moderate de Nicolae Noica a cuprins o tematică mereu adusă spre aspectele concrete ale gestionării problemelor de care depinde consolidarea clădirilor afectate de cutremure. „La cutremurul din 4 martie 1977 s-au prăbușit 33 de clădiri înalte în București și au murit în câteva zeci de secunde peste 1.000 de oameni. Această dramă care a lovit țara arată că protecția la cutremure este o problemă de siguranță națională și trebuie înțeles că gradul de asigurare a construcțiilor la seisme constituie o decizie politică și nu una tehnică. Decizia politică depinde de  gradul de risc pe care societatea și-l poate asuma, funcție de condițiile tehnice, economice, deci costuri, și de nivelul de cunoștințe în domeniu”, sublinia Nicolae Noica în deschiderea dezbaterii de la Academia Română, citându-l pe italianul Giuseppe Grandori, părintele ingineriei seismice.

 

Cum s-a născut „bulina roșie” pe clădiri?

Om de acțiune, specialist cu vastă experiență în construcții, Nicolae Noica, aflat în funcția de ministru al Lucrărilor publice și amenajării teritoriului, a îmbinat decizia politică bazată pe suportul științei tehnice. A prezentat în ședința de guvern din 18 noiembrie 1999 „Programul de acțiuni pentru reducerea riscului seismic al clădirilor de locuit expertizate tehnic și încadrate în clasa I de risc seismic și finanțarea lucrărilor de consolidare a clădirilor de locuit înalte cu mai mult de P+4 etaje, construite înainte de anul 1940”. Erau clădirile care trecuseră prin cele două mari seisme ale secolului, de peste 7 grade, și prezentau risc major. În programul respectiv era inclusă și o listă cu 110 clădiri din București, cu mai mult de 4 niveluri, încadrate în urma expertizei, însușite de o comisie de specialiști, în clasa l de risc seismic. Acestor clădiri li s-a pus „bulina roșie” pentru a avertiza pe proprietari asupra vulnerabilității la un viitor cutremur de pământ. Pentru sprijinirea lucrărilor de consolidare  dar și a locatarilor din aceste clădiri s-a promovat o lege pentru constituirea și gestionarea Fondului special pentru finanțarea cheltuielilor privind lucrările de intervenție la construcțiile existente cu destinație de locuință încadrate prin expertiză în clasa l de risc seismic. Legea a trecut de Senat în septembrie 2000, fiind trimisă la Camera Deputaților după schimbarea legislativului.

 

Cum s-au „decolorat” bulinele roșii?

După desființarea, în anul 2001, a Ministerului lucrărilor publice și pasarea atribuțiilor acestuia pe la Transporturi și apoi la Ministerul Dezvoltării Regionale, s-a produs o marginalizare a activității de protecție seismică prin trecerea gestionării ei la autoritățile locale. Formalismul și politica rezolvării prin tabele care înregistrau problema  au diminuat ritmul lucrărilor efective. În 2002, Ministerul Transporturilor retrage legea privind Fondul de finanțare pentru consolidări „pentru îmbunătățire”, care nu s-au făcut niciodată. Din cele 110 clădiri cu  bulină roșie, din 2001 până în 2017 s-au consolidat  23 de clădiri cu mai mult de 4 niveluri. După ce Primăria Municipiului București, în mandatul Gabrielei Firea, a înființat o Administrație pentru Consolidarea Clădirilor și o societate specializată pentru consolidarea acestor construcții s-au rezolvat 12 blocuri cu peste P+4.

 

Inflația de expertize

Nicolae Noica relevă un alt fenomen care a dus pe un drum înfundat rezolvarea reală a problemei consolidărilor: creșterea numărului de clădiri expertizate care a „înghițit” în devălmășie blocurile cu mari probleme, cu cele care la un eventual cutremur suferă daune, dar rămân în picioare. „Au apărut aproape 2.600 de expertize la nivel național, care nu sunt trecute printr-o comisie de specialiști și în plus au erori tehnice de evaluare, ne spune Nicolae Noica. Constatăm astăzi că în București „Lista imobilelor expertizate tehnic și încadrate în diverse clase de risc seismic” a ajuns la cifra de 726, numai la clasa l fiind 356 de clădiri. Faptul că se adaugă mereu alte și alte clădiri cu risc prin includerea în expertize a construcțiilor cu regim redus de înălțime reduce posibilitatea de a concentra lucrările pe acele clădiri de locuințe de cinci etaje sau mai înalte care au riscul cel mai mare și sunt în pericol major pentru locatari în caz de cutremur mare. Cine și mai ales cum se vor finanța și realiza consolidările la o listă tot mai lungă de clădiri, în condițiile unor prevederi legale neclare, se întreabă și întreabă părintele „bulinelor”.

 

Câte blocuri mai înalte de 4 etaje au trecut prin cutremurul din 1940?

Riscul seismic cel mai mare îl prezintă în București clădirile rezidențiale înalte care au trecut prin cutremurul din 1940, deoarece nu se aplicau norme de construcții adecvate șocului la cutremur. O statistică a clădirilor de P+6, construite până în anul 1945, arată că există 75 de asemenea construcții rezidențiale, 49 de blocuri cu 7 etaje, 60 cu 8 etaje, 14 cu 9 etaje și 14 cu 10 etaje și peste. Dacă se includ în statistică clădirile de locuit cu o vechime de peste 85 de ani, cu P+4 și P+5, numărul acestora este de 283, respectiv 109. Rezultă un total de 604 clădiri de locuit aflate pe „plaja” de risc, care crește cu regimul de înălțime.

 Care sunt pașii pentru ieșirea din „imperiul vorbelor”?

         În dezbaterea de la Academia Română, miniștrii și primarul Capitalei au putut recepta opiniile specialiștilor avizați în domeniul ingineriei seismice care au propus o serie de măsuri considerate necesare pentru a scoate din amorțeală consolidarea clădirilor. Iată cum au fost ele sintetizate de prof. ing. Nicolae Noica.

„În primul rând, repet, plecăm de la premisa că protecția seismică este o problemă de siguranță națională. De aici rezidă că protecția seismică  este o problemă de decizie politică. Suportul tehnic al deciziei politice impune reînființarea și punerea în drepturi a Comisiei Naționale de Inginerie Seismică. Apoi, fără o definire stabilă a claselor de risc seismic, este iluzoriu că vom putea concentra mijloacele financiare și tehnice pe lucrările prioritare. Legislația necesară, promovată printr-o ordonanță, vizează locuințele cu regim de înălțime superior P+4 și clădirile de instituții - spitale, școli, teatre - încadrate în clasa de risc seismic. Pentru expertizarea și proiectarea consolidărilor se impune o standardizare a calculelor, cu revenirea la niveluri acceptabile tehnic și economic și renunțarea la exagerări de siguranță. Angajarea obiectivelor precise de realizat la expertizări, proiectări, consolidări nu se poate face fără o stabilire clară a clădirilor cu clasa l  de risc seismic. Suportul  financiar al acțiunii asigurat de la bugetul statului este stabilit prin Lege pentru consolidarea clădirilor de clasa l risc seismic. Acceptul proprietarilor este decisiv în reluarea dinamicii consolidărilor. Dacă există garanții și suport financiar, dublat de soluții rapide de consolidare, cu perioade scurte de mutare a locatarilor (6-8 luni), acceptul este rațional. Pentru asemenea efort concentrat este necesară agrearea unor antreprize specializate pentru consolidări, scoase de sub formalitățile paralizante ale licitațiilor, cu un spor acceptat de costuri, dar și garanții pentru calitate și timp de execuție strict controlate”.

 

Timpul presează! Risc maxim de cutremur devastator în perioada 2010-2030

Predicția cutremurelor nu este exactă, în discuție apărând mereu „prevestitori” ai catastrofelor. De cealaltă parte sunt „optimiștii” care împing mereu data viitorului mare cutremur. Un studiu al producerii cutremurilor în România arată că marile seisme sunt pereche, la o distanță de 70-90 de ani. Așadar, dacă plecăm de la cutremurul din 10 noiembrie 1940, care a avut gradul 7,7 pe scara Richter, un cutremur devastator pereche se plasează în intervalul 2010-2030. Timpul presează!

 

Este vreme de experimente? De la plimbări la consolidări

Profesorul Nicolae Noica își exprimă îngrijorarea cu privire la scăderea gradului de profesionalism în abordarea problemei riscului seismic. La nivel politic, fiecare schimbare de majoritate aduce pentru noii veniți sindromul „descoperirii apei calde”. Nimic din ceea ce s-a realizat de „foști” nu e bun, se pornește iar de la zero. Așa stau lucrurile în București, capitala cu cel mai mare risc seismic din lume. Noua administrație municipală reia activitatea de consolidare, extinzând expertizările ca un paleativ la rezolvarea de fond a problemelor, lansând mesaje catastrofice, cu un număr de 25 de mii de morți la un nou cutremur. Primarul Nicușor Dan a pus în fruntea Administrației Municipale de  Consolidare a Clădirilor cu Risc Seismic o persoană care nu are nici o calificare pentru acest post. Edmond Niculușcă, 29 de ani, a fost înainte de numirea la AMCCRS șef la un ONG care organiza activități de turism pedestru pentru a cunoaște centrul Capitalei. Studiile de teologie absolvite și cele de politologie sunt cele acoperitoare pentru a face pasul de la „plimbări” la „consolidări”!

 

Scandal cu Niculușcă - corupție și abuz

Numirea lui Edmond Niculușcă în fruntea AMCCRS a produs un cutremur în interiorul instituției care se ocupă de consolidări. O „Notă scrisă de informare” către Primarul General Nicușor Dan, devenită publică, arată „performanțele manageriale” ale proaspătului director. Nota este scrisă de Poleucă Clara-Cătălina, consilier personal al Primarului General, detașată pe funcția de inspector de specialitate al AMCCRS, pentru a-i oferi lui Niculușcă sprijin juridic și consiliere pentru contractele de investiții. Colaborarea dintre cei doi oameni ai primarului Nicușor s-a transformat rapid într-un conflict public din care aflăm că Niculușcă nu ar fi doar abuziv. Noul director nu este funcționar public și nu poate semna caietele de sarcini și contractele, cum a făcut-o deja, potrivit Notei. El a angajat instituția înainte de aprobarea bugetului, ceea ce este ilegal. O altă faptă care intră în zona ilegalității este acceptarea măririi devizului de lucrări la proiect, la cererea proiectantului RECOM. Sâmburele corupției se află în scoaterea caietelor de sarcini în afara instituției și discuțiile cu agenții economici privați interesați. Comportamentul jignitor la adresa angajaților este doar bomboana pe coliva purtată de Niculușcă, pus să sfințească locul la consolidarea clădirilor cu risc seismic din București. Amin!

 

Subiecte în articol: edmond niculusca
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri