Menținerea salariilor la un nivel redus și alegerea unor angajați tineri, mai puțin pretențioși, dar și mai puțin pregătiți pentru posturile la care candidează nu reprezintă soluțiile optime pentru o companie, nici măcar în situații de criză economică. Mulți dintre cei care au mizat pe construirea unei echipe cu salarii mici, dar cu posibilitatea de a-și forma angajații pe parcurs, prin traininguri, au pierdut mult mai mulți bani decât dacă ar fi ales corect membrii echipelor, de la început. Specialiștii în Resurse Umane le recomandă angajatorilor să fie foarte atenți la recrutare, pentru a nu pierde bani. Nici criza forței de muncă nu este o scuză pentru cei care caută angajați fără experiență
Specialiștii în HR demontează ideea că investițiile în cursuri de formare și de specializare pentru angajați vor întări echipa, chiar dacă au fost recrutați oameni fără experiență. Sunt și firme de recrutare care încurajează aceste practici, dar fac asta pentru că au în ofertă consiliere, evaluare și cursuri. Specialiștii din piață care nu încearcă să-și vândă propriile cursuri de formare și specializare arată de ce unele investiții sunt păguboase. Iar exemplele concrete din mai multe domenii de activitate arată că au dreptate. Costurile pe care companiile le au cu trainingurile pentru angajați sunt foarte mari, iar rezultatele nu pot fi garantate, ceea ce duce la cheltuieli foarte mari și inutile, în timp ce activitatea companiei poate să fie grav afectată de lipsa specialiștilor. Contractele nu pot fi onorate, dacă angajații nu sunt bine pregătiți, iar astfel, firmele pot intra în faliment, doar pentru că nu și-au ales bine oamenii, de la început, sau pentru că n-au modificat principiile de funcționare a businessului. Unul dintre cei mai cunoscuți head-hunteri din România, George Butunoiu, spune că angajatorii ar trebui să-și depășească teama de a renunța la angajații neperformanți, în loc să facă investiții suplimentare în pregătirea lor, tocmai pentru că există un grad foarte mare de risc în aceste investiții, cheltuiala dovedindu-se, de multe ori, o sursă de pierderi în companie, pe termen scurt, mediu și lung. Specialistul a produs chiar revoltă pe piața de HR, după ce a arătat, la finalul anului trecut, că nu plata unor cursuri sau motivarea angajaților prin diverse metode este rețeta succesului unei companii, ci renunțarea la angajații ineficienți, dublată de introducerea unor noi proceduri care să mențină firma puternică.
False probleme și interpretări eronate
Problema crizei actuale de personal a adus pe piața forței de muncă anomalii chiar mai grave decât în perioada crizei economice, pentru că, în timp ce profesioniștii nu mai caută locuri de muncă, începătorii consideră că pot avea aceleași pretenții ca și specialiștii din piață. Descurajați de această situație, unii angajatori au tendința de a accepta forță de muncă slab calificată, pe care să o și plătească „regește”, chiar dacă perfoamențele lasă de dorit. Iar consecințele sunt grave, nu doar pentru firmele care cad în această capcană, ci pentru întreaga piață. Butunoiu a atras atenția asupra câtorva false probleme, care creează pierderi, printre care se numără și „sloganul” de ultim moment, care-i face pe mulți să creadă că angajații constituie cel mai valoros capital al unei companii. În acest fel, arată specialistul, angajații vor deveni din ce în ce mai scumpi, chiar dacă nu se ridică la înălțimea cerințelor pieței, salariile din România ar putea ajunge la nivelul celor din Germania, Austria și Olanda, însă nu și performanțele. „Cel mai valoros capital într-o companie sunt procedurile și sistemele, nu angajatul. Cu proceduri bune, o companie se poate lipsi de 10% dintre angajați. O organizație este mai stabilă, atât timp cât este mai puțin dependentă de anumiți oameni. Angajatorii care cred asta au o mare problemă. Atunci când compania depinde prea mult de angajați, se află într-o situație de risc”, explică Butunoiu.
Noi modele de business și soluții
Renunțarea la o parte dintre angajați poate fi rezolvată prin modificarea principiilor de bază ale afacerii. Iar exemple sunt deja multe. Una dintre soluțiile pe care le-au găsit patronii din industria ospitalității este transformarea restaurantelor în autoservire, la care se adaugă note de originalitate, menite să atragă uneori mai mulți clineți decât înainte. Renunțând la ospătari, restaurantele pot scădea și prețurile, iar mâncarea prezentată direct de bucătari, în fața clienților, devine mai atractivă. La rețeta succesului se adaugă reducerea timpului de așteptare, dar și spațiul prietenos, ce amintește de mesele în familie. Într-o astfel de nouă formulă de gestionare a afacerii, se elimină costurile suplimentare cu angajații, dar cresc și încasările, ceea ce înseamnă că firmele pot să-și mărească semnificativ profitul, fără să investească suplimentar în pregătirea sau motivarea unor angajați slab pregătiți, care nu dau rezultatele cerute. Mai mult, pot fi mărite veniturile bucătarilor, care astfel devin mai motivați și mai creativi, în beneficiul tuturor.
Angajații devin parteneri ai angajatorului
Principiul renunțării la angajați funcționează foarte bine și în companiile care aleg să lucreze cu „freelanceri”. Astfel, se schimbă radical structura companiei, se pot reduce substanțial costurile foarte mari cu spațiile de birouri, cu transportul și bonificațiile, dar crește și productivitatea muncii, pentru că freelancerii devin parteneri ai angajatorului, fiind astfel mult mai motivați să lucreze mai repede și mai bine, pentru o plată mai mare, pe contracte clar stabilite. În astfel de forme de organizare a businessului, pe piață rămân doar specialiștii, care sunt și capabili să dea rezultatele cele mai bune, iar profitul angajatorilor și al colaboratorilor crește, prin eliminarea cheltuielilor suplimentare inutile. Freelancerii pot fi selectați din piață, pe baza performanțelor și a raportului calitate/preț, devenind furnizori ai fostului angajator, iar contrectale de muncă sunt înlocuite cu drepturi de autor sau prestări servicii, pe care părțile le pot negocia, în funcție de fiecare proiect.
Un alt mit din piață spune că angajații slabi trebuie ajutați să ajungă la performanțele celor buni. Este fals! Angajatorii nu trebuie să investească în traininguri pentru angajații slabi. Sunt bani aruncați pe fereastră. Sunt bani luați de la alte resurse care pot aduce ceva profitabil.
George Butunoiu, head-hunter