Este procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa și de-a lungul carierei a instrumentat dosare grele. Unele dintre acestea l-au făcut pe procurorul Teodor Niță să descopere că România intrase în atenția crimei organizate, iar planul era să ne transforme în lada de gunoi a Europei. Cu o legislație inadecvată, cu indivizi dispuși să închidă ochii pentru câțiva euro, planul a fost la un moment dat aproape de îndeplinire. Activitatea sa de procuror canalizată pe combaterea infracțiunilor de mediu a atras atenția și Comisiei Europene. A fost acceptat ca membru al rețelei europene a procurorilor care instrumentează cauze de mediu, iar din 2016 a fost selectat ca expert al Consiliului Europei pe linie de mediu.
Rep: Sunteți procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, dar, în paralel, sunteți implicat și în activități de mediu la nivel european. Despre ce este vorba mai precis?
Teodor Niță: Da, sunt procuror și din această calitate am fost acceptat ca membru al rețelei europene a procurorilor care instrumentează cauze de mediu (European Network of Prosecutors for the Environment), organizație de profil profesional inființată în septembrie 2012 la nivelul Comisiei Europene. Am fost mult timp, mai exact până în 2018, singurul procuror din România membru al acestei rețele. În urma demersurilor specifice a fost acceptat ca membru și Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție (PÎCCJ), așa cum este normal de altfel.
Concret ce fac procurorii care sunt membrii acestei rețele constituită la nivelul UE?
T.N: Sub egida acestei organizații se efectuează instructaje, sesiuni de comunicări în materie, schimburi de experiență și de bune practici, iar membrii rețelei au posibilitatea de a comunica în mod direct și de a se sprijini reciproc/instituțional extrem de eficient în cazuri de criminalitate cu conotație transnațională.
Recent v-ați întors dintr-o nouă misiune de mediu. Unde ați fost?
T.N: Separat de rețeaua ENPE, în 2016 am fost selectat ca expert al Consiliului Europei pe linia specifică, adică de mediu. Am fost în această calitate convocat în mod repetat chiar de către Comisia Europeană. Recent am participat la o misiune de evaluare care a vizat Poloniei. Aceasta s-a desfășurat în cadrul Rundei a VIII-a de Evaluare Reciprocă, și în urma evaluării a fost emis un raport referitor la capacitatea acestei țări de a gestiona și combate transferul ilicit de deșeuri. Misiunea s-a desfăsurat în iunie 2018 și s-a derulat Varșovia, Gdansk, Gdinya și Bruxelles. Raportul întocmit de noi, membrii echipei de experți, a și fost prezentat Consiliului Europei în decembrie 2018 și adoptat ca atare. Am fost impresionat de modul de reacție al autorităților poloneze, chestiuni pe care le doresc a se întâmpla și în România întrucât sunt dovada unor oameni responsabili care își iubesc țara.
România când a fost evaluată?
T.N: La sfârșitul lunii noiembrie a fost evaluată și România, iar de această dată, ținându-se seamă de experiența în materie, am reprezentat-o de pe poziția apărătorului, acționând alături de un coleg din cadrul PÎCCJ și de mai mulți comisari de la Garda Națională de Mediu, în fața membrilor echipei de experți trimiși de Consiliul Europei. Acum se lucrează la redactarea de către aceștia a raportului, care va urma aceeași procedură că în cazul celorlalte state, și dacă va fi să fie aprobat de către Consiliul Europei, ce scrie în acest raport va deveni lege pentru România.
Când ar fi gata acest raport?
T.N: Raportul ar putea fi adoptat în circa cinci luni.
Cum stăm în ceea ce privește respectarea normelor de mediu?
T.N: Destul de prost. Nu stăm bine, avem probleme mari. Avem probleme masive, unele vizibile, altele nu. Unele dintre acestea sunt cele legate de afacerea microhidrocentralelor. Acestea au facut prăpăd în ecosisteme și se înmulțesc ca ciupercile după ploaie. Altele, la fel de grave, sunt cele legate de sortarea și reciclarea deșeurilor. Suntem în prag de a deveni groapa de gunoi a Europei și aceasta dintr-un motiv care poate fi înlăturat extrem de usor.
De ce suntem în această situație?
T.N: În România avem cele mai mici taxe de depozitare pentru aceste deșeuri, undeva în jurul a 17-19 euro/tonă, în condițiile în care italienii, cei mai aprigi doritori de astfel de afaceri în dauna noastră, au prețuri care încep de la 250 euro/tonă. Astfel, circulația mărfurilor fiind liberă în Europa, este extrem de profitabil să le trimită la noi. Mai ales ca avem și probleme cu infringementul pe această linie.
Cum putem împiedica acest lucru?
T.N: O cale eficientă ar fi să aducem prețul de depozitare de la noi la nivelul celui din Italia, astfel încât să nu mai fim atractivi economic. Soluții sunt mai multe și eficiente, eu le-am gândit, doar să vrea cineva cu putere de decizie să le și aplice. Sigur ca aceasta va însemna ca populația să fie determinată să strângă selectiv gunoiul menajer, iar asta ar trebui să devină ceva firesc.
Acum mai intră în România deșeuri din alte țări?
T.N: Cam de un an de zile nu știu să mai fi intrat oficial, deși am semnale că, pe la anumite fabrici de ciment, se ard mii de tone de deșeuri, evident noaptea, ceea ce nu îmi pare a fi tocmai în regulă, dar aștept reacţia Gărzii Naționale de Mediu.
Garda Națională de Mediu este o instituție cheie, dar cred ca atât timp cât statul îți bate joc de comisarii de aici cu salarii de mizerie, este dificil să le mai și pretinzi performanță.
Teodor Niță, procuror Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa
Caseta
Soluții pentru a opri defrișarea pădurilor sunt, dar lucrurile se mișcă greu
Eu întotdeauna când văd o problemă mă gândesc și la o soluție. Am găsit, cred, o soluția eficientă pentru a opri defrișarea pădurilor. Am prezentat-o în scris factorilor de decizie, dar văd că nu se prea mișcă lucrurile. Ideea am preluat-o de la alte țări din Europa pe unde am fost instruit în cadrul activității cu ENPE. Astfel, exact pe principiul garanției de bună execuție care funcționează în cazul construcțiilor, operatorul ar trebui obligat să replanteze aria exploatată, iar pentru această operațiune să aloce anticipat o sumă de bani. Nerespectarea acestei obligații naște dreptul și obligația Romsilva să acceseze fondurile respective și să replanteze zona. În acest fel România va fi reîmpădurită rapid.
Intre linii
În prezent, nici măcar nu mai este nevoie de autorizație de mediu pentru defrișare/exploatare. Adică Romsilva își eliberează singură autorizațiile de tăiere, dar nimeni nu are obligația clară de replantare.
De aici rezultă nenorocirea care se întâmplă cu pădurile. Oricum, sunt optimist pentru că în timp cred că lucrurile se vor mai îndrepta și pe această linie.
Cât de eficientă este Garda Națională de Mediu la noi?
Noi avem o instituție- Garda Națională de Mediu, nefolosită și cu niște angajați care au salarii de mizerie. Garda are logistică în teritoriu, are oameni pregătiți, dar nu are competențe în problema asta. Un exemplu bun pentru noi este Polonia. Aici s-a schimbat legislația, astfel încât Garda Națională de Mediu să aibă competențe pentru combaterea infracțiunilor de mediu. Eu am propus ca acest lucru să se facă și la noi.
Cum ați ajuns să fiți implicat în activități pe linie de mediu?
T.N: A fost un curs natural al lucrurilor. Mai exact, de prin 2011 am conștientizat că sunt mari probleme de mediu în România, iar ca procuror am realizat că pot face ceva efectiv serios și în aria mea de competență. Totul a început, practic, când am fost sesizat de primarul în funcție de la acea dată a orașului Năvodari despre faptul că mai mulți funcționari publici ai statului român, acționând împreună cu un italian, folosind în acest scop serviciile a trei societăți comerciale, se aflau în fază avansată de construire a celui mai mare depozit de deșeuri toxice/industriale din Europa. Practic, se intenționa edificarea unui munte de 95 metri înălțime, care să fi ocupat o suprafața de circa 30 ha, în care să se aducă din Italia, Franța și, practic, din toată Europa, deșeuri de orice natură. Acesta urma să fie amplasat la nici șase km de pistele bazei NATO-Mihail Kogălniceanu, fără ca să se fi obținut autorizare de la Autoritatea Aeronautică Română. Respectivul depozit avea o capacitate de peste șase milioane de tone, și urma să fie realizat de Ecological Center SA Năvodari, societate patronată de italianul Roberto Vincentelli. Asta însemna capacitatea a 300.000 de basculante care urmau să depoziteze deșeuri aduse din Italia în această locație. Autorizațiile au fost eliberate de Primăria Năvodari ca urmare a unui set de infracțiuni. Practic, am descoperit că actul inițial era semnat de fostul primar, care murise cu circa trei luni înainte de data așa-zisei semnături.
De aici am început „săpăturile”. Terenul pe care urmă să se amplaseze monstrul aparținea unei alte entități juridice, respectiv SC Marway Fertilchim. Ironia era că între timp instanța emisese o hotărâre judecătorească prin care ordona Primăriei Năvodari să elibereze autorizația de construcție în favoarea SC Ecological Center, dar pe terenul Marway Fertilchim. Italianul intenționa ca după ce umplea depozitul să ia și despăgubiri pentru că a fost expropriat proprietarul terenului ca urmare a acelei hotărâri judecătorești. Între timp, CEDO a și condamnat România pentru că nu respectase sus menționata sentință, mai mult decât ciudată. Norocul a fost că până la urmă a fost dispusă condamnarea tuturor celor implicați și au fost anulate toate actele subsecvente.
Ce ar fi însemnat construirea depozitului?
T.N: Monstrul urma să se vadă de la Vama Veche și de la Gura Portiței, iar conținutul sau ar fi poluat grav pânza freatică, aerul și nu numai. Italianul încercase să-l mituiască pe noul primar cu 5.000 de euro pe lună, timp de trei ani, printr-o firmă offshore, doar ca să nu controleze ce se întâmpla acolo, ce fel de deșeuri s-ar fi adus. Mai mult, dacă nenorocirea de la Năvodari se întâmpla, atunci cred că și Delta Dunării ar fi fost afectată sever prin poluarea pânzei freatice în mod masiv, că efect al scurgerilor din depozit. Așa am devenit extrem de conștient de gravele probleme de mediu ale României.
Ruta maritimă a deșeurilor, încă o problemă
Apoi, deși pot să vă dau multe astfel de exemple la fel de grave, am observat că mai multe firme, în special italiene, au încercat să inițieze o nouă metodă/rută de trimitere a deșeurilor în România, după eșecul afacerii de la Năvodari. Adică, au vrut să ne trimită circa 2.000 de vapoare cu gunoi pe care să-l ardă, chipurile ca și combustibil, în cuptoarele fabricilor de ciment. Era o gravă problemă de mediu pentru că prin arderea lor se elimină în atmosferă dioxine și furani. Aparent totul este în regulă, însă cât timp fabricile nu au răcitoare, fumul fierbinte rezultat din arderea gunoaielor recombină în atmosferă compușii toxici și oamenii respiră aer de coșmar. Sunt locuri unde aceștia nu pot să mai cultive nimic, pentru că le sunt arse livezile din cauza otrăvii emanate în aer. Oricum, astfel de operațiuni au loc noaptea, la adăpostul întunericului.
Citat
Exemplele negative pot continuă mult timp, însă este cert că suntem total nepregătiți în multe astfel de domenii, și sper să ne vină mintea la cap și să nu reglementăm astfel de situații în mod inteligent, mult prea târziu....
Teodor Niță, procuror Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa