Statistica de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată că România rămâne o țară cu mari probleme în respectarea drepturilor cetățenilor care intră în contact, de voie sau de nevoie, cu sistemul judiciar. În 2018 au fost adresate Curții de la Strasbourg 8. 511 plângeri venite din România pentru nerespectarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, ceea ce o situează pe locul doi între țările Consiliului Europei, după Rusia – „campioana democrației” – de unde au provenit 11.745 de cereri de judecare. Augustin Lazăr, prezent la deschiderea anului judiciar al CEDO, a recepționat din primul rând, unde a fost plasat la festivitățile de la Strasbourg, cât de „bine” stă statul de drept pe care îl reprezintă.
În 25 ianuarie, procurorul general al României stătea țanțoș, ca invitat la deschiderea solemnă a anului judiciar al Curții de la Strasbourg. Treptat, odată cu difuzarea materialelor de bază ale evenimentului - Raportul CEDO pe 2018 și analiza statistică -, pieptul lui Lazăr ar fi trebuit să se dezumfle de mândria afișată. Presiunea cifrelor indica o stare precară a statului de drept, România ținând în continuare afișul înaltei autorități europene. România a fost des citată în documentele Curții și judecătorii și aparatul tehnic al instanței lucrează la foc continuu pentru a procesa cererile venite de la cetățenii români. Din cele 56.350 de cazuri, cererile din România reprezintă 15,1 la sută, doar Rusia având o pondere superioară - de 20,9 la sută. De fapt, Rusia, România, Ucraina și Turcia au împreună circa două treimi din plângerile care reclamă încălcarea Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului. Pentru a ilustra diferențele clare de apelare ca ultimă instanță în acest domeniu vital pentru starea democrației, cu rol de turnesol al sistemului judiciar, cererile din România sunt egale ca pondere cu cele venite cumulat din 37 de state membre ale Consiliului Europei.
Cazuri cu repetiție
Potrivit remarcilor făcute de Guido Raimondi, președintele CEDO, din Rusia, România și Turcia vin cereri cu repetabilitate care reclamă condițiile precare de detenție. Statul român pierde pe bandă rulantă procesele împotriva lui pe această speță. Măsurile de descongestionare a penitenciarelor prin aplicarea unui set legislativ - recursul compensatoriu - au redus numărul deținuților, dar pe rol la Strasbourg se află în continuare mii de plângeri. Statistica multianuală menține România în nedoritul ,,top 3” al deciziilor definitive de nerespectare a Convenției. În perioada 2005-2018, au fost date soluții definitive care au constatat 1.434 de încălcări ale Convenției de către România, 476 referindu-se la încălcări ale dreptului de proprietate, 447 pentru condiții de detenție, 263 pentru tramente inumane și degradante, 143 pentru durata proceselor.
Augustin Lazăr, în franceza de baltă la Strasbourg
În conferința de presă pe care a susținut-o procurorul general Augustin Lazăr la Strasbourg nu și-au găsit răspuns problemele aflate în Raportul CEDO 2018 referitoare la România. Principala problemă a fost zidul lingvistic ridicat de oficialul român, care a avut ambiția să răspundă într-o limbă franceză „de baltă”, învățată de la Coana Chirița. Una întrebau ziariștii, alta răspundea Lazăr, așa că am rămas la ,,furculision”.
Completuri contestate și la Lausanne/Cazuri-școală în Raportul pe 2019
Adrian Mutu pierde definitiv calea de atac
Doi români au adăugat în jurisprudența CEDO cazurile lor menționate ca soluții relevante în Raportul pe 2018. Cazul Bărbulescu contra României a fost închis printr-o decizie nefavorabilă apelantului care reclama nerespectarea Convenției prin încălcarea dreptului la viață privată. Lui Bărbulescu i s-a desfăcut contractul de muncă pentru că a folosit rețeaua de email a companiei pentru comunicări private în timpul programului de lucru. La tribunal și apoi la Curtea de Apel București, Bărbulescu a pierdut procesul împotriva companiei. Nici la CEDO nu a avut câștig de cauză, instanța considerând că nu i-au fost încălcate drepturile la intimitate și la viață privată prin violarea corespondenței electronice prezentate în procesul din România.
Adrian Mutu a dat în judecată la Strasbourg statul elvețian, considerând că instanța tribunalului sportiv de la Lausanne, care i-a judecat plângerea în cazul rezilierii contractului cu clubul Chelsea, nu a avut o compunere echitabilă, doi arbitri având anterior contacte cu clubul de fotbal din Londra reclamat. Cererea lui Mutu a fost conexată cu o speță similară a unei patinatoare germane. Mutu a considerat că era de competența justiției din Elveția să-și exercite autoritatea asupra instanței sportive, utilizată ca o cale de atac. Cererea de la CEDO viza acceptarea opiniei că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. În 2 octombrie 2018, Adrian Mutu a pierdut procesul la Strasbourg. Patinatoarea germană, care obținuse o despăgubire de câteva mii de euro, a făcut apel, cauzele fiind trimise spre Înalta Cameră a CEDO. În 4 februarie 2019, recursul a fost respins definitiv în cazul Mutu și Pechstein contra Elveției.
,,Din cele 56.350 de cazuri, cererile din România reprezintă 15,1 la sută, doar Rusia având o pondere superioară, de 20,9 la sută”
Raport CEDO 2018