Seismologii spun că panica produsă prin știrile alarmiste nu are nicio legătură cu realitatea. Astfel de mici seisme, cum a fost cel produs duminică seara, în județul Dâmbovița, nu sunt nici măcar demne de a fi luate în seamă, iar faptul că ele devin subiecte pentru presa din România arată necunoașterea unor fenomene naturale absolut firești și deloc periculoase. O altă legendă desființată de specialiști este cea a iminenței replicilor, după fiecare seism. Nu este o regulă producerea așa-ziselor replici, adică seisme mai mari sau mai mici, după orice cutremur. Ceea ce ne poate afecta este un cutremur devastator, cu magnitudinea de peste 7 grade pe scara Richter, dar probabilitatea producerii lui este foarte mică în România.
Cutremurul de 4,2 grade pe scara Richter, care s-a produs duminică, 18 septembrie, la ora 20:55, în județul Dâmbovița, la adâncimea de numai 45.434 km, a fost prezentat imediat ca „puternic”, știrile inducând panică. Mulți români s-au speriat, mai ales în contextul actual, pe fondul fricii generate de război. Dar specialiștii știu că astfel de seisme sunt absolut firești și nu ar trebui să devină știri, pentru că nu reprezintă nimic. Cutremurul s-a produs la 48 km NV de Ploiești, 56 km NE de Pitești, 58 km S de Brașov, respectiv 93 km NV de București, dar s-a simțit în Capitală mai mult decât în apropierea de zona Pucioasa, unde a fost epicentrul.
Faptul că s-a simțit altfel decât cele produse în zona Vrancea, în ultimii ani, a amplificat panica unora dintre români. Mulții s-au gândit că poate avea legătură cu amplasarea microcentralei nucleare la Doicești, lângă Târgoviște, în județul Dâmbovița, deși locul în care s-a stabilit epicentrul este la distanță mare de această localitate, iar la Târgoviște nu s-a simțit cutremurul aproape deloc „Nu trebuie să dăm importanță unor cutremure mici, cum este cel din Dâmbovița, de 4,2 grade pe scara Richter. Mai sunt și în Făgăraș astfel de seisme, din când în când. Se poate întâmpla oriunde. Scoarța terestră este mereu în mișcare și undeva se poate rupe, dar nu este motiv de panică. Lumea nu mai are ce face și discută despre cutremure. Ar trebui să ne gândim că în istoria României, de la 1700 până astăzi, au fost trei sau patru cutremure mari”, a explicat, pentru Jurnalul, seismologul Gheorghe Mărmureanu.
Nicio legătură cu zona petrolieră
Specialistul spune că nu există nicio legătură posibilă între astfel de seisme și puțurile de petrol din zona Prahova, iar zonele din țară unde s-au produs cutremure mici în ultimii ani nu pot fi considerate zone seismice, singura de acest fel fiind Vrancea. „Cutremurele din Vrancea, care se produc la mare adâncime, la 100-180 de kilometri, sunt cele care contează. Mișcările tectonice de straturi se produc la mare adâncime. Oamenii trebuie să stea liniștiți. Ce sunt 4,2 grade? Cutremurele sunt periculoase după 7 grade pe scara Richter, dacă se produc la mare adâncime. Problema e că oamenii construiesc clădiri din orice materiale. Am mai explicat ce pericole sunt în legătură cu materialele de construcții, mai ales oțelul, în caz de cutremur. Palatul Telefoanelor din București a căzut la cutremurul din 1977, pentru că era construit pe o structură de oțel care s-a făcut praf. Acest lucru se întâmplă pentru că în cazul cutremurelor mari, perioada pe care se produc este mai lungă”, mai explică Mărmureanu.
Vrancea e singura zonă seismică
Seismologul compară zona Vrancea cu un stâlp pe care îl comprimăm, iar cutremurele se produc atunci când energia atinge o stare critică. Vrancea este la confluența a două blocuri tectonice, indo-australian și african. Acolo nu există falii. România nu are un tip tectonic precum cel din Turcia sau Bulgaria. În ultimul secol, România a fost zguduită de două cutremure devastatoare, în 1940 și în 1977. Există diferențe între cele două, explică specialistul, fiind pe axe diferite, dar ambele au avut epicentrul în Vrancea. Cutremurul din 1940 s-a produs la o adâncime de 100 km și s-a simțit până la Moscova. A distrus din temelii orașul Panciu, unde a mai rămas în picioare doar statuia dedicată memoriei ostașilor căzuti în Primul Război Mondial, din centrul localități.
Specialiștii au constatat că seismele produse la adâncimi de până la 110 kilometri se resimt mai mult la București și la Sofia, la fel ca în martie 1977. În schimb, dacă adâncimea producerii cutremurului este mai mare de 130 de kilometri, energia e direcționată către Chișinău și Moscova, cum s-a întâmplat în 1940, cu efecte devastatoare la Focșani, Panciu și alte localități din Vrancea și Moldova. Pe 4 martie 1977, ora 21:22 a-nceput cutremurul devastator care a afectat aproape 30% din teritoriul României, producând pagube materiale enorme, în special în zonele din sudul țării, la București, Vălenii de Munte, Câmpina, Zimnicea, Turnu Măgurele și Craiova. Cutremurul s-a resimtit din Sicilia până la Moscova și în sudul Europei, până în Grecia. Magnitudinea a fost la 7,2 grade pe scara Richter.
Cutremurele de suprafață au loc doar acolo unde există falii. În România se produc mai mult seisme de mare adâncime.