Semnificațiile obiceiurilor și ritualurilor pe care le întâlnim și astăzi, pe toată suprafața României, legate de Sfântul Andrei, reprezintă un amalgam de reinterpretări ale tradițiilor precreștine, preluate, adaptate și asimilate de creștinism. Cel mai cunoscut obicei de Sfântul Andrei este punerea grâului la încolțit, în noaptea care precede sărbătoarea creștină. Chiar dacă simbolistica acestui gest ritualic a fost adaptată la creștinism, legătura cea mai puternică rămâne cu tradiția precreștină, care arăta, în prag de iarnă, semnele următorului sezon agricol, sensul fiind transferat, alegoric, spre restul activităților.
Pe 30 noiembrie, ziua Sfântului Andrei, este una dintre cele mai importante sărbători ale românilor, pentru că este apostolul care a adus creștinismul în aceste locuri. Data calendaristică leagă ziua Sfântului Andrei, în mod inevitabil, de alte sărbători și obiceiuri precreștine, care au corespondent și în tradițiile altor țări, tocmai pentru că în perioada octombrie - decembrie se face trecerea către sezonul rece, al înghețului, din punct de vedere al anului agricol. Sezonul înghețat simbolizează moartea naturii, întru reînvierea din fiecare primăvară, cu puternice semnificații mistico-magice. În multe culturi ale lumii, sezonul rece este asociat și cu spiritele care ies în lume – astfel încât, nu întâmplător, există elemente comune ale sărbătorii de Sfântul Andrei cu Halloweenul, dar și cu obiceiurile de Sfântul Dumitru, precum Focul lui Sumedru. În tradiția precreștină de pe teritoriul României, toamna aduce „la putere” spiritele morților, moroii și strigoii, care înlocuiesc spiritele de vară (ielele). Una dintre semnificațiile comune cu Halloween este că acum se ridică vălul ce desparte lumea celor vii de cea a spiritelor.
Legătura cu anul agricol
Ritualul punerii grâului la încolțit este mai vechi de 2000 de ani, deci anterior creștinării românilor – chiar de către Sfântul Andrei. Grâul din producția anului în curs se punea la încolțit, de obicei într-o oală, în mod ritualic, în noaptea de Sfântul Andrei, pentru a arăta cât de productiv va fi anul următor. Ulterior, latura simbolică, alegorică, a devenit mai puternică, astfel încât grâul pus la încolțit a fost perceput ca vestitor al belșugului pe toate planurile, în următorul an, depășind sfera pur agricolă. În credințele populare românești, grâul a devenit simbol al belșugului și al prosperității, sursa vieții, iar prin legătura cu pâinea, s-a făcut foarte ușor transferul de simbolistică spre creștinism, pentru că și din punct de vedere religios, grâul reprezintă simbolul divin al vieții care învinge moartea.
Cum se pune grâul la încolțit
De Sfântul Andrei, ritualul sacru prevede ca fiecare membru al unei familii să-și aranjeze pe o tăviță sau într-un vas mic grâul investit cu semnificații sacre. Ritualul se face în seara precedentă sărbătorii creștine, în casă. Boabele de grâu se pun pe hârtie poroasă, tifon sau vată, apoi se udă, zilnic, lăsându-se așezat la lumina soarelui. În unele zone ale țării, în vas se pune o mână de pământ peste care se presară boabele de grâu, care se acoperă cu încă un strat de pământ. Vasul ar trebui să rămână nemișcat, mai ales după ce încolțește grâul. Felul în care crește grâul arată norocul și belșugul din următorul an, pentru fiecare membru al familiei.
Sfântul Andrei este unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus, considerat ocrotitorul României și patronul spiritual al românilor.
Credincioşii îl prăznuiesc pe 30 noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul neamului românesc, el fiind numit „Cel dintâi chemat”, întrucât a răspuns primul chemării lui Hristos la apostolat, ziua fiind totodată Sărbătoare Bisericească Naţională.
Alte tradiții și superstiții
Noaptea Sfântului Andrei este marcată de mai multe obiceiuri, tradiţii și superstiţii precreştine. Acestea au legătură cu protecţia casei, a gospodăriei, a membrilor familiei și a animalelor. În noaptea de Sfântul Andrei se consideră că hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute dispare, iar comunicarea cu lumea de dincolo se poate face. În Bucovina, Sfântul este numit „Andrei cap de iarnă”, fiind momentul din an când se îmbină lucrurile malefice şi cele benefice, dispărând hotarul dintre ele. Se spune că în această noapte umblă strigoii să fure „mana vacilor”, minţile oamenilor şi rodul livezilor. Aceste spirite malefice sunt alungate, ritualic, pentru a nu aduce nenorocire și calamităţi, boli şi nefericire. Usturoiul este folosit pentru apărarea gospodăriei. Uşile şi ferestrele casei, grajdurile, coteţele sunt unse cu usturoi zdrobit, pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele, iar funiile de usturoi se atârnă, în cununi împletite, la fiecare intrare a casei și la ferestre. Usturoiul folosit în acest ritual magico-mistic este „menit” cu un an înainte, tot în noaptea Sfântului Andrei. Acest usturoi va fi folosit de-a lungul anului următor, ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile malefice și ca modalitate de a atrage un posibil partener de viaţă, a ursitului, după ce este sfinţit la biserică şi păstrat la icoană.