Drojdia proaspătă vs drojdia uscată. Când se folosește fiecare ca să obții aluatul perfect
Drojdia proaspătă, numită și drojdie comprimată sau presată, are un miros specific și o textură umedă, de culoare bej. Drojdia uscată este deshidratată și se găsește sub formă de granule sau praf. Are un termen de valabilitate mai lung.
Ce trebuie să știi despre drojdia proaspătă
Drojdia proaspătă este un tip de drojdie vie, care se vinde sub formă de cuburi sau blocuri și are un aspect umed, moale. Este un microorganism activ folosit în panificație, care ajută la fermentarea aluatului, proces prin care se produce dioxid de carbon și alcool, făcând ca aluatul să crească și să devină pufos.
Drojdia proaspătă are o textură umedă și trebuie păstrată la frigider pentru a preveni deteriorarea. Se activează prin dizolvarea în apă călduță (nu fierbinte) sau prin amestecarea direct în aluat, unde începe să fermenteze și să producă dioxid de carbon.
Un aspect important de menționat este că drojdia proaspătă are o durată de valabilitate mai scurtă decât drojdia uscată și este mai sensibilă la temperaturi extreme, fiind necesară o depozitare corectă. De obicei, pentru utilizarea în rețete, 25g de drojdie proaspătă echivalează cu aproximativ 7g de drojdie uscată.
Ce trebuie să știi despre drojdia uscată
Drojdia uscată este un tip de drojdie utilizată la coacerea pâinii și a altor produse de panificație. Este un microorganism viu, dar care a fost uscat pentru a fi păstrat pe termen lung. Se prezintă sub formă de granule fine și are o durată de valabilitate mai mare decât drojdia proaspătă.
Drojdia uscată se activează în apă călduță (nu fierbinte) împreună cu zahăr, și apoi poate fi adăugată la aluat. Aceasta contribuie la fermentația aluatului, producând dioxid de carbon și alcool, ceea ce face ca aluatul să crească și să devină pufos.
Un avantaj al drojdiei uscate este că nu trebuie refrigerată înainte de deschidere, fiind mai ușor de depozitat. De asemenea, este mult mai ușor de utilizat, deoarece nu necesită o activare prealabilă așa cum se întâmplă cu drojdia proaspătă.
Cum se folosește fiecare tip de drojdie
Ambele tipuri de drojdie sunt folosite pentru fermentarea aluatului, dar există câteva diferențe în modul de utilizare și în tipurile de rețete în care se potrivesc.
Drojdia proaspătă trebuie dizolvată într-un lichid călduț, apă sau lapte. Se lasă câteva minute pentru a se activa, dar de obicei poate fi amestecată direct în aluat, fără a fi activată în prealabil. Pentru 25g de drojdie proaspătă, se poate folosi 7g de drojdie uscată. În rețetele care specifică drojdie proaspătă, dacă vrei să o înlocuiești cu drojdie uscată folosești un sfert din cantitatea de drojdie proaspătă.
Drojdia uscată trebuie activată într-un lichid călduț înainte de a o adăuga în aluat. Se amestecă cu apă și zahăr și se lasă câteva minute pentru a începe procesul de fermentație. Dacă este adăugată direct în aluat va începe să acționeze după un timp mai lung.
Rețete pentru fiecare tip de drojdie
Drojdia proaspătă este adăugată în rețetele tradiționale deoarece ajută la obținerea unei texturi mai moi și mai ușor de folosit. Se adaugă frecvent în sortimentele de pâine care nu au nevoie de o fermentație lungă.
Se folosește în cozonaci și alte prăjituri de panificație care necesită o creștere mai rapidă a aluatului. rețete traȘi în iționale de pizza se preferă drojdia proaspătă pentru a obține o textură mai aerată.
Drojdia uscată este eficientă pentru rețetele moderne de pâine rapidă deoarece nu necesită o perioadă lungă de activare. O poți folosi pentru pâine integrala sau cu diverse semințe sau pentru rețetele de pizza rapidă sau fără frământare.
Are o structură mai sensibilă, astfle că se activează mai rapid decât drojdia uscată, dar poate fi mai greu de gestionat, având o durabilitate mai scurtă. Are o valabilitate mult mai lungă decât drojdia proaspătă, ceea ce o face mai convenabilă pentru stocare și utilizare pe termen lung, potrivit a1.ro.