Sănătatea e locul din viața lumii unde nu au ce căuta jumătățile de măsură și nepricepuții. O spune unul dintre cei mai cunoscuţi medici ai României,. Jurnalul l-a provocat pe prof dr Dafin Mureşanu la un dialog despre alegeri, despre viaţă şi pasiuni, dar şi despre adevărurile dureroase de cele mai multe ori despre sistemul nostru de sănătate
Profesor, medic, om de ştiinţă, coordonator şi iniţiator al multor programe de cercetare ştiinţifică medicală, interne şi internaţionale, membru activ în boardul unor organizaţii mondiale de prestigiu, preşedinte al uneia dintre cele mai reprezentative federaţii europene de neuroreabilitare EFNR, dar şi un iubitor de litere. Dincolo de un CV impresionant, cine este omul Dafin Fior Mureşanu?
Dafin F. Mureșanu: Cine este omul DFM!? Ia acolo, un „boț de humă”, vorba lui Creangă, care, din dorința moștenită și, în bună parte, învățată de a face bine pentru ceilalți, uită adesea de sine. E un risipitor incurabil, căruia cred ca i-a venit timpul să se îndrepte, cel puțin din când în când, și spre un orizont al meditației.
„Trăiesc detaşat, scriu detaşat, mi-am inventat sosii care să trăiască în locul meu şi altele care să scrie în locul meu despre ele , ca şi cum ar scrie despre mine. Când va veni vremea, voi scăpa de ele, le voi arunca peste bord, la rechinii hazardului, nici cu milă, nici cu nemilă, spre binele lor”...este un pasaj pe care l-aţi trăit metaforic într-una dintre paginile cărţii dvs, „Sosia”. Când va veni acea vreme şi ce va reprezenta pentru dumneavoastră?
Întâlnirea cu Sosia a avut loc cu mult timp în urmă. A fost una „agreabilă”, adică pe viață și pe moarte. Nici acum nu știu cine a învins, nici acum nu știu cine este cel din fața dumneavoastră: el sau eu. Promit că voi afla degrabă. Dar iată că bate cineva la ușă! Sunt eu! zice Sosia. Bine ai venit! îi răspund. Vei rămâne lângă mine să mă ajuți să fac față acestor întrebări despre noi! Doar o noapte! zice. Acest răspuns este din partea scriitorului. Sosia nu-i o clonă. Minunea este că nu are aceași origine cu tine, oricine ai fii, dar e oricând gata să te salveze.
Ce nuanţă poate avea întâlnirea cu sosia: sângerie, senină, întunecată?
Întrebarea dumneavoastră devine inhibitoare atunci când restrângeți paleta nuanțelor la trei! Dar cum toate întâlnirile mele cu Sosia sunt secrete, vom lăsa să treacă un timp până la desecretizarea lor. Dar să nu uităm că sunt și cutii ale Pandorei goale și neputincioase, de deschiderea cărora nu trebuie să ne temem!
Dar întâlnirea unui medic cu Dumnezeu? Cât de multă nevoie are medicina de divinitate?
Forțați uși deschise! Dacă aș spune că medicul este chiar „mâna lui Dumnezeu”, s-ar instala o rumoare dezarticulată și negatoare, încercând să dărâme o certitudine, iar dacă aș afirma că doctorul este singurul stăpân pe știința și rațiunea sa, s-ar isca cel puțin un sentiment de compătimire din partea binecredincioșilor. Dar eu vin și zic, cât se poate de ritos: da, Dumnezeu iubește medicii, îndatorându-i, și nu-i înspăimântă cu puterea Sa, ci îi ia lângă el în confruntarea cu moartea, ca ajutoare de prim rang.
Cercetarea României se bazează doar pe creativitate
Dacă ne raportăm la marile centre de cercetare ale lumii, unde se poziţionează astăzi cercetarea ştiinţifică medicală românească?
Este imposibil sa ne comparam cu marile centre de cercetare ale lumii, unele având chiar bugete apropiate PIB-ului României, dar şi cercetători si tehnologii aproape la discreție. Însă, pentru un nivel de referință comparabil cu al nostru putem afirma cu certitudine ca avem o performanţă înaltă. Principala noastră resursa este creativitatea.
Trecând prin filtrul profesorului universitar Dafin Mureşanu, cum arată viitorul științei medicinei, din perspectiva generaţiei actuale de studenţi?
Cu știința lucrurile sunt mai complicate, aceasta fiind tot mai polarizată și controlată, prin toate tipurile de resurse. Studenții nostri sunt încă bine pregătiți, fapt perfect vizibil dupa modul in care absolventii nostri sunt primiti in tarile din Vest si nu numai. In masura in care vom reusi sa ii motivam sa ramana in tara, practica medicala din Romania va ramane competititiva.
Se tot reclamă faptul că avem un sistem de sănătate bolnav. Dacă ar trebui să-l comparaţi cu o afecţiune neurologică, metaforic, care ar fi aceea?
Ipohondria! Marile boli sunt cele sociale, iar arealul lor e fără frontiere! Dacă e bolnav politicul și se clatină și se ciocnesc plăcile tectonice ale societății, atunci se clatină și sistemul național sau european de sănătate. Starea lui, cea adevărată, netrucată, e o consecință!
Să luăm seama cât de bine se ascunde și cu ce nefaste urmări pentru noi (și pentru alte țări) manevrarea conceptului de libertate și aruncarea lui în practica zilei, părtinitoare și nemiloasă, exemplificând doar printr-o singură situație: cine recompensează școala și societatea românească pentru zecile de mii de medici pregătiți aici și plecați în țări mai calde? Nu peste mult timp nu vom mai avea de unde trimite. Ei sunt un capital și orice capital, când devine folosit, trebuie să producă și o dobândă. Am auzit adesea oameni importanți din elita medicinei mondiale zicând: nu-i numai vina voastră, oferta externă fără nici-o recompensă este cinică și, poate, anume și interesat gândită. E adevărat că și pentru noi a venit vremea să ne dăm seama că nimeni nu se gândește să ne facă un cuib moale, dacă noi înșine nu ne gândim.
O Carte albă şi o carte neagră
Poate fi resuscitat sistemul medical românesc şi care ar fi priorităţile care se impun în acest moment?
Poate! Este obligatoriu. Încercări au fost, încercări sunt și vor fi. Modele există. Resursele nu sunt puține. E nevoie urgentă de o Carte Albă și de o Carte Neagră ale stării de sănătate din România, de la cel mai alb până la cel mai negru detaliu. E nevoie de o lege aspră, nemiloasă și înțeleaptă.
Sănătatea e locul din viața lumii unde nu au ce căuta jumătățile de măsură și nepricepuții. Cât de puțini medici-legiutori avem și câtă nevoie este de ei! Trebuie împușcată imensa amăgire că, toți, cei din casa noastră și din afara ei, ar dori numai binele și sănătatea deplină ale locuitorilor României. Vrem siguranță națională, prosperitate și oameni fericiți, atunci să nu avem nimic altceva mai prețios decât școala și medicina! Să jurăm pe ele și vom fi.
În ultimii 10-15 ani aţi promovat neurologia românească și peste granițele țării şi aţi dezvoltat totodată, multiple strategii în ceea ce priveşte orientarea medicilor către cercetarea ştiinţifică medicală, reuşind realizarea unor proiecte sustenabile în domeniul neurologiei. Care ar fi principalele concluzii după o perioadă atât lungă de efort continuu?
Asa cum spuneam, astazi, succesul in cercetare este legat de capacitatea de a stabili legaturi durabile cu alte centre din lume, de a te bucura de respect si credibilitate prin ceea ce faci si reprezinti.
Chiar dacă este încă minor, copilul dumneavoastră de suflet , din perspectiva cercetării ştiinţifice, rămâne Institutul RoNeuro de la Cluj Napoca, creat pe principiul „not for profit”, ce-i drept greu şi aproape imposibil de susţinut în România . Cum apreciați rezultatele obţinute de specialiştii RoNeuro, în cei cinci ani care au trecut de la înfiinţarea Institutului de Cercetare?
Institutul RoNeuro a parcurs cu succes perioada dificila de început, fiind capabil sa exprime competenta si performanta datorita unei echipe de medici sicercetători pasionaţi. In ceea ce priveste cercetarea si educatia, avem aproximativ 30 de instituții partenere din UE si din lume. Pacientii nostri, in vasta lor majoritate, sunt multumiti si ne recomanda mai departe.
Dacă nu aţi fi fost neurolog ce altă specialitate aţi fi ales şi dacă nu aţi fi fost medic, ce aţi fi fost?
Dacă nu aș fi ajuns neurolog, mi-aș fi dorit să fiu Neurolog, iar dacă n-aș fi ajuns medic, mi-ar fi plăcut să fiu taumaturg! Dar nimic nu este mai ademenitor decât să se poată spune despre tine: iată, cât de bine știe să fie ceea ce este!
Aţi urcat multe trepte în ierarhia valorilor neurologiei mondiale. Sunteţi preşedintele EFNR şi membru în boardul WFNR. Cum se vede de la această înălţime neurologia românească şi medicinaautohtonă în ansamblul ei?
După ochiul și sufletul fiecăruia. Nu glumesc! După informația pe care o are fiecare și după profunzimea interpretării. Există un respect reciproc al profesioniștilor din medicina europeană și intercontinentală, o înțelegere a situațiilor concrete din țările mai sărace din punct de vedere economic, o mână de ajutor întinsă celor aflați în dificultate. Niciodată n-au existat mai multe schimburi de idei și de practici, în toate domeniile medicinei, ca acum, mai multe congrese și simpozioane, proiecte comune și inițiative științifice revoluționare și nici mai multe asociații internaționale. În neurologie de pildă, Romania este privilegiata, având personalități internaționale de marca, precum Prof. Ovidiu Bajenaru, care a reorganizat Societatea de Neurologie din Romania, sau Prof. Bogdan Ovidiu Popescu.
Care este întrebarea pe care v-o adresaţi frecvent şi cât de aproape de adevăr este răspunsul sau sunt răspunsurile pe care le-aţi găsit? Totodată care este întrebarea de care nu aţi dorit să vă loviţi niciodată?
Prima întrebare este: exist? E o interogație ”barbară”, nemiloasă, fără egal, care merită s-o porți mereu cu tine. Câtă vreme îți aduci aminte de ea, nu ești singur. A doua e una pe care nu o poți ocoli: care este sursa urii din noi, ucigașa de semeni și unde se află ea?
Vrem siguranță națională, prosperitate și oameni fericiți, atunci să nu avem nimic altceva mai prețios decât școala și medicina! Să jurăm pe ele și vom fi.