„În perioada liceului, Solomon Marcus a suportat umilințele legilor rasiale, antisemite - a purtat și steaua galbenă. Student la București, din 1944, al lui Dan Barbilian (despre care a lăsat evocări de neratat), discipol al lui Miron Nicolescu, Grigore Moisil, Gheorghe Vrânceanu, Simion Stoilow (despre care a scris un volum), dar și al lui Al. Rosetti și Tudor Vianu, a fost - lucrul merită subliniat - și un continuator, în cadrele unui structuralism de sinteză interdisciplinară, al lui Matila Ghyka și Pius Servien”, remarca istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unui crochiu închinat academicianului Solomon Marcus. „Umanismul său de un raționalism luminos - aprecia în continuare profesorul Cernat - nu mai separă între umanioarele tradiționale și științele exacte, ci le integrează creator, cu rezultate entuziasmante. S-a ilustrat la vârf în lingvistica matematică - pe care a întemeiat-o de facto la noi, alături de Emanuel Vasiliu -, dar și în analiză matematică, topologie, informatică teoretică, poetică, semiotică, antropologie, cognitivism, istoria științei”.
Fondatorul comisiei de cibernetică a Academiei
Mai departe, pe linia stabilită de biograful Paul Cernat: „Recunoscut și tradus pe multe meridiane, membru în redacția a zeci de reviste internaționale de specialitate, cu o activitate științifică și editorială prodigioasă, Solomon Marcus a avut, totuși, un statut ambiguu, de franctireur: între matematicieni și literați, între știința de cabinet și cea popularizată etc. «Între», dar (de fapt) deasupra lor. Universitar din 1950, academician abia din 1993 (membru titular din 2001), co-fondator, cu decenii în urmă, al comisiei de cibernetică a Academiei, devine, după 1990, membru al Clubului de la Roma și al Federației Mondiale pentru Studiul Viitorului”. În completare: „Lucrările sale din anii ‘60 despre modele matematice în lingvistică, lingvistică matematică, logică, filosofia limbajului ș.a. anunță apariția (în 1970) a uneia dintre cărțile-reper pentru generații întregi de studenți, inclusiv a mea: inovatoarea «Poetica matematică»”.
Comuniștii au încercat să-l anexeze ideologic
Mai mult: „Într-o perioadă dominată de închidere disciplinară, Solomon Marcus s-a evidențiat inclusiv în semiotica matematică a folclorului și a artelor vizuale, cu deschideri spre teoria culturii și a sistemelor (vezi și «Metode matematice în problematica dezvoltării», 1982, împreună cu Mircea Malița). În anii ‘80, protocronismul a încercat să-l anexeze, speculând abuziv descoperirile sale privitoare la inovațiile românești. Multe dintre cărțile de dinainte de 1989 («Jocul», «Timpul» etc.) vor fi reeditate, în anii 2000, sub titlul unificator «Paradigme universale», iar intervențiile sale publice, superior reformiste și pedagogic «angajate», au fost reunite în seria (impresionantă) a «Rănilor deschise» - titlul spune mult, iar rănile sunt încă mai «deschise» azi (et pour cause!)”.
De la Ion Creangă la Thomas Mann
„Aproape că nu există «temă» a gândirii matematice și lingvistico-semiotice pe care profesorul Marcus să n-o fi „atacat” și expus, într-un stil limpede și clarificator - mai opina criticul literar Paul Cernat. Perspectiva este una larg integratoare, de sinteză antropologică. Portretist și evocator atașant al figurilor de matematicieni care l-au format, a fost un eminent istoric al matematicii în relația ei cu istoria generală a culturii și literaturii. A recuperat, pentru umanioarele autohtone, o dimensiune aberant exclusă, îmbogățindu-le enorm”. Nu în ultimul rând: „Interpretările aplicate scriitorilor clasici și moderni, români și străini (de la Eminescu, Creangă, Caragiale, la Bacovia, Valery, Nichita Stănescu, de la Ion Barbu la Thomas Mann, de la Doinaș la teatrul modern, de la Ion Băieșu la Noul Roman, de la Sorin Alexandrescu la Noica etc. etc.) sunt mereu stimulative, uneori iluminante”.
Aplauze spontane dinspre tineri
În loc de concluzie: „Cine l-a cunoscut pe acest bătrân savant cu o puritate interioară și o curiozitate de copil l-a putut vedea cum, în cele mai diverse contexte, intervenea pasionat, hiperatent, sancționând impostura, închiderea minții și prejudecățile închistate. Perfect conectat la noile tehnologii globale și la tot ce ține de actualitate, spirit universalist în toate sensurile, atașat de cultura locală, pentru a cărei emancipare se lupta cu o energie contaminantă, omulețul vioi, inimos și combativ, cu nume de înțelept biblic, smulgea aplauze spontane publicului tânăr care avea ocazia să-l asculte”. Ultimele acuarele: „Spiritul său critic generos, fără urmă de răutate, nu ierta nimic și nu făcea concesii nimănui. În ultimii ani de viață (după moartea soției sale, lingvista Paula Diaconescu, care l-a orientat în tinerețe spre problemele lingvisticii) își păstrase tinerețea efervescentă, capabilă să scoată din inerție cele mai plicticoase adunări. Ne lipsește, azi, foarte mult”.
Viața la 20 de ani: foame și disperare
Supus de mic discriminările rasiale, Solomon, fiul croitorilor evrei Sima și Alter Gherșin Marcus, era eliminat din școală după examenul de capacitate (trecut cu brio) în contextul aberațiilor dictatoriale de la începutul anilor 1940. N-a renunțat însă la educație, adolescentul Marcus fiind înscris imediat la cursurile unei școli
înființate ad-hoc de elita evreiască băcăuană. Avea să absolve cursurile acestei instituții particulare și examenul maturității din postura de premiant (a obținut prima notă dintre cele 156 înregistrate). Solomon era recunoscut, încă de la 16 ani, drept cel mai sclipitor elev al Bacăului. Era atât respectat în comunitate încât părinții nu ezitau să-și înscrie odraslele la meditațiile pe care tânărul Solomon la acorda pentru a rotunji veniturile modeste ale familiei.
În haina fraților
În 1944, când a plecat la București pentru a-și împlini visul - accederea la Facultatea de Matematică a Universității (pe care a absolvit-o cu diplomă de merit în 1950) -, Solomon Marcus era sărac-lipit, obligat așadar să continue orele de pregătire pentru a supraviețui într-o capitală a României bulversate de război. Amintirile din acea perioadă au rămas tulburătoare: „Erau ani de sărăcie și trebuia să mă întrețin. Eram mereu înfometat! Până la vârsta de 20 de ani, n-am avut niciodată hainele mele. Le purtam pe cele rămase de la frații mai mari”. Ambițios, inteligent și îndrăgit de mentorul Miron Nicolescu, Solomon a răzbit până la urmă în lumea academică. La început (1950) asistent pe lângă profesorul Nicolae Ciorănescu, apoi lector (din 1955) și conferențiar (din 1964), Marcus a reușit să devină profesor universitar la Facultatea de Matematică în 1966 (profesor emerit din 1991).
„Pile” pentru doctorat
Respins inițial de la doctorat pe motiv de „dosar necorespunzător”, Solomon Marcus a fost susținut de marii profesori ai Facultății de Matematică de la Universitate, care au intervenit în favoarea sa la nivel înalt în cadrul Partidului Comunist. A reușit astfel să-și susțină teza de doctorat - „Funcții monotone de două variabile” - în 1956, devenind doctor în matematică la șase ani după finalizarea studiilor (și doctor docent în analiză matematică în 1968).
Activist în slujba educației
După 1989 și 42 de ani petrecuți la catedrele Facultății de Matematică, Solomon Marcus a renunțat la profesorat (nu și la coordonarea doctoratelor) dedicându-se activismului educațional. A militat, cu nerv, pentru instituirea unui învățământ activ, conectat la cele mai noi tehnologii și direcții informaționale. Solomon a fost căsătorit cu Paula Diaconescu, profesoară la Facultatea de Litere din București.
7 ani s-au împlinit pe 17 martie 2023 de la moartea lui Solomon Marcus
Solomon Marcus s-a ilustrat la vârf în lingvistica matematică, dar și în analiză matematică, topologie, informatică teoretică, poetică, semiotică, antropologie, cognitivism, istoria științei”, Paul Cernat, critic literar
Frații mai mari ai nonagenarului Solomon Marcus, scriitorii și publiciștii Marius Mircu și Marcel Marcian, au fost și mai longevivi (Marius Mircu a murit aproape centenar în Israel)
Solomon Marcus a fost un eminent istoric al matematicii în relația ei cu istoria generală a culturii și literaturii”, Paul Cernat, critic literar
Cine l-a cunoscut pe acest bătrân savant cu o puritate interioară și o curiozitate de copil l-a putut vedea cum, în cele mai diverse contexte, intervenea pasionat, hiperatent, sancționând impostura, închiderea minții și prejudecățile închistate”, Paul Cernat, critic literar