Oficialii casei de licitații Christie's din New York și avocații angajați de statul român pentru a aduce în țară tabloul „Sfântul Sebastian” pictat de El Greco, cumpărat de primul suveran al României, au detaliat, pentru MEDIAFAX, în ce stadiu sunt acțiunile din instanțele americane, unde se luptă cu prințul Paul și un oligarh rus cu o avere de miliarde de dolari.
Capodopera care i-a aparținut primului rege al României și care ar fi fost scoasă din țară de regele Mihai în tumultuosul an 1947, estimată la câteva milioane de dolari, stă în depozitele din Statele Unite ale Americii ale celebrei case de licitații Christie’s de peste un an, așteptând ca instanțele americane să decidă definitiv care dintre cele trei entități care o revendică are de fapt drept de proprietatea asupra sa.
Este vorba de statul român, prințul Paul, în calitate de moștenitor al părinților săi și nu al Casei regale a României, și, pentru ca intriga să fie și mai densă, o companie controlată de oligarhul Dmitri Ribolovlev, colecționar de astă, filantrop și actual proprietar și președinte al echipei de fotbal AS Monaco.
Acesta este entitatea care l-a dus anul trecut pe „Sfântul Sebastian” la Christie’s în New York pentru a-l vinde la licitație.
Anunțul a atras atenția statului român, care, prin Ministerul Finanțelor, autoritatea cu atribuții în recuperarea patrimoniului, care a angajat o echipă internațională de avocați pentru a revendica dreptul de proprietate asupra tabloului.
La notificarea statului român privind demersurile legale inițiate, Christie’s a retras lucrarea de la vânzare pe 4 februarie anul trecut, cu o zi înaintea licitației la care era cap de afiș.
Celebra lucrare a lui El Greco, pe numele lui adevărat Doménikos Theotokópoulos (1541 – 1614) în anii 1610 – 1614, estimată la o sumă cuprinsă între 7 și 9 milioane de dolari, este găzduită de Christie’s din New York până la finalizarea acțiunilor în justiție, au confirmat pentru Mediafax avocații Alexandru Stănescu si Irina Vasile, parteneri Lexters, parte din echipa internațională angajată de statul român, alături de colegii de peste Ocean, Nixon Peabody LLP și De Baecque Bellec Avocats.
Potrivit avocaților mandatați de statul român, ultimele informații cu privire la acest tablou, înainte de apariția lui la Christie’s, erau de mai bine de acum 35 de ani.
Dincolo de găzduire, casa de licitații din New York nu are niciun rol în acest adevărat film de acțiune, din informațiile reporterului Mediafax, care a consultat și derularea demersurilor în instanțele americane.
„Nu comentăm probleme legale care nu ne implică”, a declarat un purtător de cuvânt al Christie’s, contactat de Mediafax, la finalul lunii ianuarie, înainte cu câteva zile de aniversarea retragerii de la licitație.
Un câștig major al acțiunilor din ultimul an este faptul că instanța americană a confirmat că România este parte indispensabilă în litigiu, au explicat avocații Alexandru Stanescu si Irina Vasile, parteneri Lexters, care au detaliat, într-un amplu răspuns pentru Mediafax, stadiul actual al litigiului federal la un an de la blocarea participării la licitația Christie’s.
Potrivit declarațiilor echipei, în anul care s-scurs de la victoria inițială reputată, prin blocarea scoaterii la licitație, avocații care reprezintă România au analizat un volum semnificativ de documente și au pregătit multiple depuneri procedurale.
„Fiind o cauză complexă, implicând mai multe părți care pretind drepturi asupra tabloului, era previzibil să nu avem o soluție definitivă într-un an.Un rezultat important obținut de echipa de avocati coordonata de Lexters: tabloul San Sebastian se află în prezent în custodia Christie’s, unde ar trebui să rămână până la soluționarea definitivă a litigiilor”, au explicat partenerii Lexters.
Apărătorii statului au precizat că în cadrul dosarului federal, instanța a respins parțial cererea formulată de Paul Philippe, deoarece acesta nu a chemat în litigiu toate părțile indispensabile judecății, inclusiv România.
Avocații au reamintit faptul că Paul Philippe, nepotul Regelui Carol al II-lea al României, a intentat o acțiune pe rolul instanței din Districtul de Sud din New York pentru revendicarea tabloului San Sebastian, la o săptămână după ce România a reușit blocarea licitației organizate în cadrul casei de licitații Christie’s.
„Instanța a confirmat că România este parte indispensabilă în litigiul având ca obiect stabilirea proprietarului tabloului San Sebastian, validând astfel demersurile echipei Lexters de a asigura participarea statului român la judecată. Avem, deci, șansa de a prezenta argumentele de drept și plenitudinea de probe disponibile, care susțin dreptul de proprietate al României asupra tabloului”, au explicat avocații Alexandru Stănescu si Irina Vasile.
În prezent, litigiul se află la finalul etapei scrise, ultimele documente fiind depuse la începutul lunii februarie 2026.
Toate părțile – statul român, Accent Delight – societatea care, prin intermediul Christie’s, a scos inițial la vânzare tabloul San Sebastian – și Paul Philippe – au depus expunerile de motive și răspunsurile lor cu prvirie la proprietatea tabloului.
„Avem acum o imagine de ansamblu a argumentelor celorlalte părți, în baza căreia construim strategia pentru următoarele etape. Este greu de estimat un calendar procedural pentru etapele dezbaterilor, deoarece sunt multe variabile care îl pot influența. Judecătorul federal este cel care ia deciziile privind oportunitatea organizării dezbaterilor orale și administrării probelor”, au răspuns partenerii Lexters, rugați să avanseze o estimare a duratei procesului.
„În orice caz, apreciem ca un semnal pozitiv faptul că una dintre problemele centrale, așa cum au fost reținute de judecătorul este stabilirea proprietarului de drept al tabloului în temeiul succesiunii Regelui Carol I și dacă tabloul a fost scos ilegal din România, și că aceste probleme centrale «depind de interpretarea dreptului român». Totodată, este foarte important că, știind că tabloul nu va fi restituit până la soluționarea definitivă a acestuia, echipa de avocați Lexters, împreună cu experții avocați americani – Nixon Peabody – își pot concentra eforturile spre pregătirea urmatorilor pași în litigiu”, au precizat avocații Alexandru Stanescu si Irina Vasile.
În prima sa plângere adresată instanței, consultată de reporterul Gândul anul trecut, datată pe 9 februarie 2025, prințul Paul detaliază, prin avocații săi, de ce consideră că lucrarea îi aparține de drept. Prințul Paul este descendentul lui Carol Mircea Grigore, fiul lui Carol al II-lea, și i s-a recunoscut inclusiv de instanța supremă din România dreptul de moștenitor al averii tatălui lui.
În acțiunea sa, Paul Philippe al României se arată cel puțin discriminat de statul român, susține că în ultimii 100 de ani, România a dus o campanie cu rea-credință împotriva părții fostei familii regale aparținând prințului Paul pentru a-i împiedica să obțină moștenirea cuvenită ca moștenitori ai lui Carol al II-lea.
Paul Philippe Al României s-a judecat cu Casa Regală pentru a fi recunoscut drept prinţ moştenitor şi pentru a dobândi o parte din averea acesteia. În februarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut sentința din 1955 a unei instanțe din Lisabona prin care tatăl prințului Paul, Carol Mircea Grigore, era recunoscut ca fiu al regelui Carol al II-lea.
Instanța supremă i-a recunoscut însă lui Paul Philippe Al României calitatea de nepot al regelui Carol al II-lea şi drepturile ce decurg de aici în ce privește averea fostului rege exilat, nu averea Casei Regale. Potrivit Casei Regale a României, decizia Înaltei Curţi din 2012 nu a creat niciun drept dinastic şi nici nu a stabilit apartenența lui Paul Philippe Al României la familia regală.
Paul Philippe al României susține în documentele depuse pe rolul judecătorilor americani că statul român mereu a favorizat partea din familia regală reunită în jurul regelui Mihai, cel despre care spune că a luat tabloul din țară în 1947 și l-a vândut când tatăl lui decedase, iar mama lui era pe patul de moarte și nu se putea opune, susținând că este unicul succesor al lui Carol al II-lea și ținând secretă tranzacția față de tatăl său.
Potrivit documentelor din instanță, „în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii l-au recompensat pe Mihai pentru colaborarea sa, permițându-i să transporte în afara țării o parte din picturile din colecția lui Carol al II-lea. Telegramele ambasadorului lui Hitler în România, Manfred Freiherr von Killinger, l-au autorizat pe Mihai să folosească vagoane blindate pentru a transporta picturi la Florența, Italia, unde locuia mama lui Mihai.
În decembrie 1947, Mihai a fost forțat să abdice. Înainte de a părăsi România, însă, în seara zilei de 12 noiembrie 1947, Mihai și personalul său au încărcat două vagoane de marfă cu bunuri valoroase, inclusiv Saint Sébastien și Canon Bosio, la gara de lângă Castelul Peleș.
Documentele depuse în instanță de prințul Paul arătau că vagoanele de marfă au fost atașate la Orient Express și au fost descărcate la sosirea trenului la Geneva, unde aghiotantul lui Mihai, Jacques M. Vergotti, a supravegheat descărcarea și a transferat posesia tuturor lucrurilor către Arthur Lang, directorul băncii elvețiene UBS din Zurich.
Potrivit argumentației sale, după aproape un an, în decembrie 1948, domnul Lang a întocmit un inventar al investițiilor pe care le făcuse în numele lui Mihai, precum și «cele mai importante articole depozitate în seif». Numerele de obiect 105 și 106 din inventar se refereau la Sfântul Sébastien și, respectiv, la Canonul Bosio”.
În plâgerea sa, prințul Paul spune că, atunci când tatăl lui Mihai, Carol al II-lea, era în viață, Mihai știa că nu putea vinde niciuna dintre picturi, deoarece Carol al II-lea le considera proprietatea sa personală. Astfel, în timpul vieții tatălui său, viitorul rege Mihai l-a lăsat pe Carol al II-lea să creadă că prețioasa sa colecție de artă fusese confiscată de regimul comunist. De fapt, susține prințul Paul, Mihai furase 42 dintre picturi și le ascundea într-un seif UBS din Zurich.
Mai mult, potrivit documentului din instanță, după moartea lui Carol al II-lea, în 1953, văduva sa, prințesa Elena, a continuat să locuiască în Portugalia încă 24 de ani, iar Mihail a continuat să ascundă picturile în această perioadă. În 1977, Mihai vinde în secret tablourile Sfântul Sebastián și Canonul Bosio către Wildenstein, care le revinde.
Derulând pe repede înainte până la începutul anului trecut, compania care pretinde un drept de proprietate asupra tabloului, Accent Delight, susține, în documentele enumerate în plângerea în instanțe, consultate de Gândul, ca au cumpărat legitim lucrarea, fiind ultimul din mai mulți cumpărători care i-au urmat regelui Mihai.
Potrivit documentelor din instanțele americane, este o entitate înregistrată în Insulele Virgine Britanice, deținută de un trust înființat de și în beneficiul membrilor familiei Ribolovlev. Este vorba de Dmitri Ribolovlev, oligarh rus, cunoscut colecționar de artă actual proprietar și președinte al echipei de fotbal AS Monaco.
Averea familiei, estimată de Forbes, miercuri, la 6,5 miliarde de dolari, pe locul 626 în lume, a fost construită inițial din afacerea cu îngrășăminte chimice.
„În februarie 2025, Philippe și România au intervenit în mod necorespunzător pentru a împiedica Accent să vândă Sfântul Sebastian, o pictură a artistului „Maestru Vechi” din Renașterea spaniolă, Doménikos Theotokópoulos, cunoscut sub numele de El Greco („Pictura”). Accent achiziționase lucrarea în 2010 de la un comerciant de artă profesionist, cel mai recent dintre mai mulți proprietari care își au originea până la regele Mihai I al României. Accent a aflat ulterior că România i-a permis regelui Mihai I să ia pictura și altele cu el atunci când guvernul comunist l-a forțat să abdice de la tron în 1947”, se arată în documentul depus pe masa judecătorilor.
Potrivit avocaților oligarhului, în noiembrie 1947, însoțit de consilieri și angajați guvernamentali, Regele Mihai a călătorit cu trenul în Anglia pentru nunta Prințesei Elisabeta (mai târziu Regina Elisabeta a II-a) și a Prințului Philip. Cu știrea, asistența și permisiunea guvernului comunist român, Regele Mihai a luat cu el picturi din colecția regală – inclusiv pictura în cauză în această acțiune – precum și alte obiecte de valoare.
„O lună mai târziu, pe 30 decembrie 1947, Regele Mihai a fost forțat să abdice de la tron de către regimul comunist. Dar nu i s-a cerut să returneze pictura sau orice altă proprietate pe care autoritățile comuniste îi permiseseră să o ia la plecarea din țară”, arată documentul depus de compania care l-a scos la vânzare la Christie’s.
(sursa: Mediafax)