- Florian Saiu: Ați publicat anul acest la Editura Omnium o carte tulburătoare, stimate domnule Stejărel Olaru - „Comandant la Auschwitz. Autobiografia lui Rudolf Höss”. Care-i povestea acestui volum și de ce ați ales să-l faceți cunoscut și în România?
- Stejărel Olaru: Sincer, m-am mirat că această lucrare nu a fost publicată niciodată în limba română, în condițiile în care scrierile lui Rudolf Höss, cunoscute azi sub titlul Comandant la Auschwitz. Autobiografia lui Rudolf Höss, sunt de multe decenii cunoscute publicului internațional. Höss și-a scris aceste memorii – să le numim „memorii”, dar în fapt sunt niște scrieri autobiografice în care autorul își povestește succint viața și activitatea de comandant de lagăr de exterminare – în timp ce se afla în închisoare și aștepta desfășurarea procesului la finalul căruia va fi condamnat la moarte prin spânzurare. După moartea sa, manuscrisul a apărut pentru prima data în 1951 în limba poloneză într-o ediție îngrijită de cunoscutul criminolog polonez Stanislaw Batwie, care a și avut treisprezece conversații cu Höss pe când acesta se afla într-o închisoare din Cracovia și care, de altfel, i-a sugerat fostului comandant nazist să își scrie autobiografia. Cartea a apărut apoi în limba germană, engleză, italiană și tot așa. Prin urmare, era mai mult decât necesar ca volumul să fie tradus și în limba română, dar mai ales să fie îngrijit cu atenție. De aceea, cartea beneficiază de o postfață și de note de subsol explicative scrise de Ottmar Trașcă, doctor în istorie și cercetător științific principal în cadrul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române.
Cel mai tânăr subofițer al Germaniei
- Cine a fost omul Rudolf Höss, copilul educat de propriul tată să devină preot, băiețandrul dur care își mărturisea propriile griji nu părinților sau surorilor, ci poneiului Hans, cel mai credincios prieten? Cine a fost acest bărbat (cel mai tânăr subofițer al Germaniei, la doar 17 ani) care a sfârșit prin a fi confundat cu atrocitățile naziștilor?
- A fost un personaj cu un parcurs intelectual modest, mai degrabă genul funcționarului provenit din clasa de mijloc, obedient și adept al ordinii și disciplinei. De altfel, cred că obediența față de superiori, credința ideologică și obsesia pentru disciplină, toate adunate sub deviza SS „Onoarea mea este loialitatea”, în care a crezut sincer, au avut un rol determinant în cariera sa. Au fost trăsături care au stat la baza traseului său profesional de comandant de lagăr de exterminare și care l-au transformat într-unul dintre cei mai mari criminali ai omenirii.
Expert al crimei
- Credeți că autobiografia lui Höss este una sinceră ori a fost scrisă pentru a justifica actele criminale de la Auschwitz?
- Neîndoielnic, a căutat să-și creeze și o latură eroică, cosmetizându-și biografia. În primul rând, atunci când a făcut referire la înrolarea sa voluntară și la participarea la Primul Război Mondial, oferind informații false. În al doilea rând, atunci când a vorbit despre apogeul carierei sale de ofițer SS, de comandant de lagăr de exterminare (și de criminal de război), invocând că în această calitate nu ar fi putut să refuze un ordin venit de la Hitler sau Heinrich Himmler. Dar atât martorii, cât și documentele vremii dovedesc faptul că Höss a depășit așteptările superiorilor săi în procesul implementării „soluției finale”. A fost un ofițer cu inițiativă, Auschwitz devenind sub conducerea sa un lagăr „model”, ceea ce arată calitatea sa de expert al crimei, dacă putem să-l numim așa, precum și dorința de a perfecționa din proprie inițiativă un sinistru și eficient mecanism al genocidului.
- Un zelos, un fanatic care a dispus executarea a milioane de oameni, majoritatea evrei și prizonieri de război, dar și în jur de 200.000 de copii!
- În dosarul său există mai multe caracterizări care au fost făcute de ofițeri SS din cadrul Departamentului Personal. Una dintre ele este relevantă aici, căci în ea se afirmă despre Höss următoarele: „Este nu numai un bun comandant de lagăr, ci și un inovator în ceea ce privește metodele de educare ale deținuților. Este un bun organizator, un bun agricultor și un pionier german exemplar pentru spațiul estic. Höss este foarte potrivit pentru a fi utilizat în funcții de conducere în domeniul lagărelor de concentrare. Punctul său forte este practica”.
Călău până la „soluția finală”
- Aplicat, așa, nemțește.
- Exact. Cititorul nu poate să nu fie contrariat de felul în care Rudolf Höss a descris în autobiografie – uneori cu lux de amănunte – mecanismul de funcționare a mașinăriei infernale naziste de anihilare fizică a deținuților, precum și propria contribuție la funcționarea și perfecționarea acestui mecanism. De altfel, chiar și în ultimele luni ale războiului, când nu a mai fost comandantul lagărului, Höss a continuat să coordoneze personal asasinarea în masă în alte centre de exterminare.
- Un monstru!
- Actele sale criminale nu ar fi putut fi justificate sub nicio formă, iar Rudolf Höss a înțeles destul de repede acest lucru. El ar fi vrut doar ca publicul să accepte că „și el avea inimă și nu era un monstru”, cum scrie la finalul autobiografiei, ceea ce este o absurditate de neimaginat, care ne arată că, și în situația în care și-a recunoscut faptele criminale, a crezut în misiunea sa până în momentul când a pășit pe eșafodul condamnatului la moarte, construit în curtea lagărului de la Auschwitz.
Material secundar 1, în continuare
A omorât 1.100.000 de evrei, 75.000 de polonezi, 20.000 de romi...
Istoricul și filosoful Radu Ioanid, ambasador al României în Israel, i-a schițat, la rândul lui, un portret impresionant lui Rudolf Höss: „Comandant SS între 1940 și 1943 al lagărului de exterminare de la Auschwitz, Höss și-a făcut ucenicia în lagărele de concentrare de la Dachau și Sachsenhausen, terminându-și cariera în 1945 ca inspector-șef adjunct al sistemului concentraționar nazist. Rudolf Höss a coordonat și executat la Auschwitz asasinarea prin gazare și gloanțe a 1.100.000 de evrei, 75.000 de polonezi, peste 20.000 de romi, 15.000 de prizonieri de război sovietici și 10.000 de victime de alte naționalități. Între aceștia s-au aflat peste 200.000 de copii, în majoritate covârșitoare evrei”. Șocant, nu? „Produs tipic al ideologiei naziste, Höss a fost întruchiparea unei birocrații fanatizate care a asasinat milioane de oameni, cu predilecție evrei, în numele unei ideologii sălbatice”, a apreciat Radu Ioanid.
Omul cu bombă din Senatul României
Un alt volum de excepție publicat recent la Editura Omnium este semnat de istoricul Stelian Tănase: „Povestea unui terorist. Haos și anarhie”, în fapt portretul remarcabil al unui alt criminal, de data aceasta un evreu comunist cu origini românești - Max Golstein, faimos după atacul cu bombă declanșat la 8 decembrie 1920 în Senatul României. Destinul său însă îl vom așeza sub lupă cu alt prilej.
Un istoric în slujba literelor
Stejărel Olaru este istoric, politolog, lector universitar, expert în istoria serviciilor de informații. A fost consilier de stat pe probleme de securitate națională la Cancelaria prim-ministrului, director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. A publicat „Securiștii partidului. Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică” (în colab., Polirom, 2002), „Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov” (în colab., Polirom, 2003; 2017), „Cei cinci care au speriat Estul. Atacul asupra Legației RPR de la Berna (februarie 1955) (Polirom, 2003), „Vademekum Contemporary History Romania. A Guide through Archives, Research Institutions, Libraries, Societies, Museums and Memorial Places” (în colab., Commissioned by Stiftung zur Aufarbeitung der SED-Diktatur, 2004), „Stasi și Securitatea” (în colab., Humanitas, 2005), „Rîmaru - Butcher of Bucharest” (în colab., Profusion Book Publishing House, 2012), „Agentul nostru Victor” (Polirom, 2018) și „Maria Tănase. Artista, omul, legenda” (Corint, 2019), „Nadia și Securitatea” (Epica, 2021).
„Rudolf Höss a fost un ofițer cu inițiativă, Auschwitz devenind sub conducerea sa un lagăr „model”, ceea ce arată calitatea sa de expert al crimei”, Stejărel Olaru, istoric
„Obediența față de superiori, credința ideologică și obsesia pentru disciplină, toate adunate sub deviza SS «Onoarea mea este loialitatea», în care a crezut sincer, au avut un rol determinant în cariera lui Höss”, Stejărel Olaru, istoric
Rudolf Höss a condus lagărul de concentrare și exterminare de la Auschwitz (Polonia) din mai 1940 până-n noiembrie 1943
Numărul exact de victime de la Auschwitz nu este cunoscut. Potrivit estimărilor istoricilor acesta ar fi cuprins între 1,1 milioane și 1,6 milioane!
Rudolf Höss a fost spânzurat în 1947 în fața intrării crematoriului de la Auschwitz