Din păcate, savanții și cercetătorii din Uniunea Sovietică aveau de suferit, motiv pentru care „defectau” adesea în Vest, pentru a-și putea face meseria cum se cuvine. Însă nici măcar experții și epistemologii occidentali cu vederi de stânga, uneori chiar radicale, nu credeau că știința practicată și sprijinită într-un stat socialist ar putea fi în esență diferită de cea din țările necomuniste. Se vorbea cel mult despre întărirea rolului statului ca finanțator și coordonator strategic al demersurilor științifice, unii privind cu invidie către modelul sovietic, alții - subliniind mai degrabă tarele lipsei de libertate și de perspective din URSS.
Nu exista însă îndoială asupra faptului că știința e una singură, fiind dezbătut doar dacă este practicată mai bine și cu mult mult succes în comunism sau în capitalism.
În zilele noastre însă, în special în universitățile americane de top, dar și în destule dintre cele europene, sub influența așa-numitei „teorii critice a rasei”, se răspândește tot mai mult ideea că știința, în chiar principiile ei fundamentale, nu este decât o expresie a dominației „omului alb” și că trebuie revoluționată din temelii, pentru a o „purifica” din acest punct de vedere. Că logica, rigoarea, focusul pe rezultate verificabile și replicabile nu sunt decât modalități prin care „albii” îi țin departe de putere și influență pe „non-albi” și își impun viziunea „colonizantă” și „exploatatoare” asupra lumii.
Evident, cei care susțin astfel de idei nu realizează cât de rasiști în mod inconștient sunt ei înșiși, devreme ce acceptă necritic presupoziția că doar albii ar fi capabili de rigoare științifică. Și uită, de asemenea, că știința însăși, practicată corect, a fost cea care a respins definitiv drept false teoriile conform cărora ar exista rase „superioare” și „inferioare”.
Așa că am face bine să apărăm știința de astfel de atacuri, pentru că ea nu discriminează niciodată pe nimeni. Matematica sau chimia nu lasă loc de propagandă sau ideologie. Și la fel e și cu economia, chiar dacă atât naziștii, cât și comuniștii, propovăduiau că politiciul trebuie să primeze asupra economicului.