Se spune că întreprinderile mici și mijlocii sunt cele ce vor scoate economiile lumii din criza Covid-19 și de aceea trebuie sprijinite. Da, numai că dacă ne uităm mai bine, se observă că ele cam “gravitează” în jurul unor companii mari, care, atunci când își reduc semnificativ activitatea, IMM n-au ce să relanseze.
Suntem într-un punct în care se vede că toate corporațiile din economiile mature suferă. Cel mai la îndemână este exemplul industriei auto, ce integrează pe orizontală un număr mare de firme și poate provoca insolvență în lanț. Se poate zice, ducând lucrurile la extrem, că falimentul unor giganți precum Boeing, Volkswagen, Renault sau Rolls-Royce poate să împieteze asupra suveranității unor state ce s-au străduit mult să o aibă și le vine greu să renunțe la independență în favoarea unei suprastructuri.
În fine, sunt de acord cu ideea că orice întreprindere mare a fost mai întâi mică, dar ia gândiți-vă în cât timp a devenit așa, după generații.
În ceea ce ne privește pe noi se observă că nu avem un nucleu de companii care să ne dea stabilitatea la nivelul creării PIB. În statele mature, în vremurile normale, existau entități pe care se baza economia pentru un “Core GDP”.
La noi, nu s-a pus vreun moment problema să fi avut același furnizor al unui produs vreme de 25 ani, să-și fi putut scrie pe firmă “since 1995”, fiindcă firmele au dispărut din 4 în 4 ani, după cum au ieșit la alegeri partidele. Altfel spus, întregul business a fost speculativ, afacerile autentice s-au evaporat și de aceea era neclar în ce sferă se va crea PIB-ul în anul următor, după cum dispăreau companiile în funcţie de contextul politic şi de taxele aferente. Cu riscul ca încrederea în consum să fie nu doar una dintre cele mai reduse din UE, ci şi printre cele mai volatile!
Și chiar şi după ce s-a modernizat statul, cu ajutorul FMI, PIB-ul și populaţia au continuat să varieze impredictibil. Iar urmărirea populaţiei pe grupe de vârstă n-a constituit un obiectiv al politicilor economice, ci un element de reglaj: când ai mai puţini pensionari, creşte PIB/locuitor.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu populaţia activă, care atunci când ţara avea nevoie de sporuri de productivitate era trimisă în şomaj. Adică, în loc să se obţină structural un nucleu de populaţie activă care să-i permită statului să se bazeze pe o cantitate stabilă de venituri bugetare, oamenii au fost folosiţi ca masă de manevră. Mai departe, şomerii sacrificaţi pe altarul productivităţii erau îndrumaţi să plece în străinătate, pentru a se evita problemele sociale.
Ajungem însă în prezent și se trage repede concluzia că dacă nu avem companii mari precum economiile mature vom scăpa de probleme și, fără acest ballast, IMM vor ieși mai repede din criză. Cu alte cuvinte, a fi subdezvoltat reprezintă un avantaj! Din păcate, nu este deloc așa. Cu cât există mai multe dificultăți ca niște companii mari să le “lege” pe cele mici cu atât situația e mai complicată. Îi va fi greu chiar și unui guvern de uniune națională, plin de bune intenții și cu tehnocrați în punctele cheie, să soluționeze chestiunea.