S-a lustruit de atâta folosire zicerea că faima tatălui este o grea povară pentru fii. Celebritatea părintelui i-ar crea complexe şi timorări juniorului, mereu înspăimântat că nu poate atinge ştacheta înaltă a celui ce i-a deschis drumul. Viaţa confirmă uneori aceste fraze pesimiste, dar uneori destinul fiilor a egalat sau chiar a întrecut cu ceva performanţele părintelui. Exemplul de acum câteva zile este promiţătorul fotbalist Răzvan Marin, cerut insistent de un club de tradiţie din Belgia, mijlocaş care la 20 de ani a debutat furtunos în derbiul belgian, a jucat şi în naţională. Tatăl lui, aprigul fundaş Petre Marin, titular la Steaua, a fost lăudat, dar nu cu evoluţii fulminante ca ale fiului. Tatăl i-a inoculat băiatului pofta de muncă, seriozitatea, iar Hagi i-a cizelat calităţile lui Răzvan Marin. Talentul însă nu este obligatoriu să curgă şi prin venele copiilor; talentul nu se lasă moştenire prin acte la notariat, ca un apartament. Harul poate fi sădit de părinţi prin genă, dar el uneori nu trece şi la odraslă. George Calboreanu, uriaşul scenei care, în “Apus de soare”, tuna: “Moldova e a urmaşilor urmaşilor noştri”, a avut un fiu, purtându-i şi numele, şi prenumele. George Calboreanu junior n-a rupt gura târgului pe scena Naţionalului, a interpretat roluri minuscule. N-a performat în actorie nici băiatul scânteietorului dramaturg Tudor Muşatescu, spiritul ascuţit şi scriitura savuroasă ale maestrului Tudorică n-au trecut şi în sângele fiului. Bănică junior se străduieşte să se apropie de farmecul teribil “developat” de Ştefan Bănică senior în fiecare rol, în fiece cântec. Şi Bănică junior chiar reuşeşte, demonstrând că e actor de talent, făcător de show de ore lungi, om total de televiziune. Haz cu preaplin a arătat mulţi ani în textele scrise de el şi în cupletele comice Nae Lăzărescu. Tatăl lui era cârciumar, dar glumele le avea în buzunarul de la piept. În cârciuma părintelui lui Nae se adunau epigramiştii, şi tatăl comicului s-a gândit să facă săptămânal concursuri între catrenele scriitorilor de epigrame. Premiul celor mai şmecheroase strofe era o sticlă de vin vechi. Una dintre întreceri a avut tema inventată de cârciumarul Lăzărescu, motto-ul era: “Dacă pe Dunăre ar curge vin”. Câştigător, talentul scăpărător purtând numele Păstorel Teodoreanu, fratele scriitorului Ionel Teodoreanu. Epigramistul de talent Păstorel a răspuns cu două versuri: “Dacă pe Dunăre ar curge vin,/ ar fi un fluviu mai puţin”.