Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Utilitatea publică invocată de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) pentru așa-zisa „modernizare” a DN 71 între localitățile Aninoasa și Sinaia nu poate fi justificată prin beneficiile pe care le-ar aduce interesului național, mai ales în contrapondere cu prejudiciile uriașe pe care le va crea acest proiect. Abuzul statului, în cazul stabilirii listei exproprierilor și a unor prejudicii de câteva sute de lei celor care urmează să-și piardă inclusiv casele în care locuiesc, se bazează pe modificări legislative anticonstituționale extrem de grave pentru o țară care nu e din „Lumea a treia”.
Avocații Fundației FACIAS se pregătesc să lupte pentru cetățenii din județul Dâmbovița care urmează să fie expropriați conform Hotărârii de Guvern nr. 1588 din 12 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial din 16 decembrie. La baza acestei HG nu stă niciun fel de studiu tehnic, nu există expertize, studii de prefezabilitate și de fezabilitate, dar oamenii vor fi deposedați de case și terenuri înainte de existența acestor studii, în mod totalmente abuziv.
Pe surse am aflat că la baza acestor abuzuri stă o lege specială (Legea 255/2010) scrisă de juristul CNAIR care e convins că a făcut o treabă bună, dublând prin aceasta o altă lege, 33/1994, despre care crede că era „greoaie” și „greu de aplicat”. Practic, Ministerul Transporturilor și Guvernul României, prin CNAIR, și-au modificat cadrul legal, ignorând Constituția României, ca să exproprieze fără a mai respecta normele legale anterioare și fără despăgubiri.
Legea care-și anulează propriile prevederi
Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională a României au clarificat situația creată de Legea 255/2010 în privința exproprierilor abuzive, în sensul că s-au dat trei decizii – prima a ÎCCJ, celelalte două ale CCR – care trimit tot la Constituția României, respectiv la aplicarea Art. 44, alin. (3) care spune foarte clar că se poate face expropriere doar în scop de utilitate publică și doar cu prealabila și justa despăgubire.
Criticile expuse de ÎCCJ în motivarea Deciziei arată, efectiv, că Legea 255/2010 conține foarte multe erori și probleme de logică, nu doar interpretări eronate ale prevederilor Constituției, ceea ce presupune despăgubirea. Clarificările s-au dat în legătură cu Articolul 22 alin (6) din Legea 255/2010, cu modificările și completările ulterioare, care efectiv ar fi redus cuantumul despăgubirilor la niște valori stabilite de notari, în funcție de prețurile de vânzare ale proprietăților pe anul anterior. ÎCCJ și CCR nu au acceptat această prevedere și ambele Curți spun că se va calcula prejudiciul real, mai ales în privința locuințelor.
Însă Legea 255 mai conține și alte aberații, cum ar fi modificarea de dată recentă a Art. 5, alin. (3), unde practic se elimină prevederile alin. (1) și (2) care impun efectuarea prealabilă a expertizelor, studiilor de prefezabilitate și de fezabilitate, a documentației tehnico-economice care trebuie să stea la baza stabilirii exproprierilor, introducând prin „sau” modificarea planurilor de urbanism ca alternativă la expertizele necesare.
Astfel s-a ajuns la proiecte de infrastructură rutieră cum este cel care „modernizează” DN 71 prin demolarea a jumătate de județ, cu scopul unic de a cosmetiza trotuarele, pentru că lărgirea carosabilului de la 2 la 4 benzi nu se face, iar regimul de viteză prin localitățile pe care le străbate DN 71 nu se poate decide. Pentru atât, unii proprietari vor rămâne fără case și statul le va da bani de o foaie de cort.
Citește pe Antena3.ro
Modificările nu sunt permise de relief
Așadar, de utilitate publică ar fi un prejudiciu enorm creat celor 1.849 de proprietari dintre care unii urmează să fie lăsați pe drumuri de statul român, confiscându-li-se efectiv locuințele, fără despăgubirile prevăzute de Constituția României (prealabile și juste), pentru lățirea unor trotuare pe porțiuni cu denivelări de teren din zona submontană și montană din județul Dâmbovița – adică acolo unde nici nu pot exista trotuare „trase la linie”, cum prevede proiectul, pentru că efectiv nu permit relieful și arhitectura localităților. Și cu alte prejudicii majore care vor fi create prin nevoia de mutare a conductelor de gaz metan, de apă potabilă și a stâlpilor de electricitate, de refacere a șanțurilor de scurgere pentru apă pluvială și a fortificațiilor care acum țin dealurile, pentru a nu se produce alunecări de teren.
Dar asta nu aveau cum să afle cei de la CNAIR, pentru că nu au făcut mai întâi studiile de prefezabilitate și de fezabilitate, în baza acelui alin. (3) modificat de juristul Companiei, cu scopul de a evita studiile tehnice și de a trece direct la exproprieri „cu japca”.
„Japcă” fără drept de apel
Un alt geniu malefic a schimbat și Legea Contenciosului Administrativ, la fel de aberant, în aprilie 2023 (chiar în perioada în care s-au semnat proiectul pentru DN 71 și alte proiecte de infrastructură rutieră la fel de demolatoare). Astfel, s-a redus termenul de depunere a contestațiilor de la 6 luni la 30 de zile calendaristice, ca să devină aproape imposibilă acțiunea în instanță și cetățenii să fie abuzați de stat fără drept de apel.
În cazul DN 71, pentru care încep efectiv exproprierile pe 15 ianuarie, dacă nu se anulează HG 1588/2024 sau dacă instanța nu va suspenda măcar acțiunea, situația este tragicomică, pentru că păgubiților încă li se spune că nu e nevoie să depună nicio contestație, pentru că nu vor fi expropriați. Autoritățile locale mint efectiv populația, pentru a determina proprietarii să nu recurgă la apărare, până trece termenul de 30 de zile în care ar putea să depună acțiunile în instanță.
Nu se justifică „utilitatea publică”
Unii dintre cei care urmează să fie expropriați în baza HG 1588/2024 - pentru „modernizarea” DN 71 cu trotuare trasate peste părți din casele lor - au început demersurile legale de contestare a Hotărârii de Guvern, iar lor li se alătură FACIAS, pentru a-i apăra de abuzurile statului privind Dreptul la proprietate și Dreptul la locuire. Dar avocații FACIAS vor demonta inclusiv principiul de „utilitate publică” invocat de CNAIR, Ministerul Transporturilor și Guvernul României care stă la baza exproprierilor, pentru că beneficiile pe care le-ar aduce „modernizarea” nu justifică prejudiciile – mai exact, dezastrul creat în urma implementării acestui proiect.
Dacă se va demonstra în instanță că „utilitatea publică” nu se justifică, HG 1588 se va considera, în mod automat, lovită de nulitate. Cum Art. 44 din Constituția României prevede posibilitatea de a se ajunge la expropriere doar în baza unor proiecte de utilitate publică, exproprierile vor fi anulate de însăși nerespectarea principiului de bază.
La situația absurdă a exproprierilor fără studii de fezabilitate s-a ajuns prin modificările legislative anticonstituționale pe care le-au făcut juriștii CNAIR și MT, inversând efectiv acțiunile în întocmirea documentației pentru proiecte.
