Ţoapa nu e doar aceea cu îmbrăcăminte în culori stridente, vorbind tare de zăngăne geamurile, ţoapa e mai mult decât cel ce-şi roteşte burdihanul pe ritmuri de jelanii plicticoase despre duşmani. Ţoapa cea mai enervantă este ţoapa de suflet. Cea care vrea să umilească prin superioritatea ei, de fapt pitică, neizvorâtă din marca limuzinei şi localul unde se grozăveşte. Ţoapa nu râgâie ea, face să râgâie banii lui. În zonele de fiţe de la Mamaia, zone unde îmbogăţiţii vor să nu-i scalde aceleaşi valuri ca pe românii cei de toate zilele, sunt plaje îngrădite, există cluburi care se fălesc că ghiftuiţii cumpără şampaniile scumpe aduse cu roaba. Dar ţopia evoluează, nişte petrecăreţi - pe bani, de regulă, întunecaţi - au comandat şampaniile fine clădite în piramidă, piramida de sticle simandicoase fiind adusă cu macaraua. Pe bogătaşii agresivi în egocentrismul lor din străinătăţuri, vestiţi în întrecerile de aruncat cu banii, numai macaraua i-a costat 25.000 de euro. Aceşti Dinu Păturică moderni, doldora de bani din şiretlicuri financiare, şi odraslele lor tocătoare de timp prin cafenele, cu acorduri între subiect şi predicat din când în când, în anii bisecţi, ei bine, ei se laudă un an întreg cu poza pe telefonul snob al lui Paris Hilton, încasatoare de peste o sută de mii de euro doar că s-a fandosit câteva ore într-un club de la Mamaia. Îmbuibaţii n-au dus niciodată nişte cozonac la un azil de bătrâni, n-au dăruit nicio geacă la un orfelinat. Ţoapele cu portofel grăsan moţăie după petreceri până se trezesc pescăruşii, picotesc pe plaje cu garduri, unde dau din fund animatoare cu picioare lungi până la tiroidă şi cu creiere mototoale deasupra tiroidei. Îi mai trece românului cumsecade greaţa când s-a încins la mare o horă gospodărească, sute de turişti de bun-simţ s-au prins într-o horă imensă dansată cu valuri pe glezne. Dansa cu ei Adevărata Românie! România Reală, frumoasă şi fermecătoare ca o codană, ca o mândră de-a noastră! Din această Românie, a ajuns la Londra să aibă ce munci pentru a trimite 600 de euro acasă, la Iaşi, şi românul şofer de taxi Cristian Dumitrescu. Îl elogiază publicaţiile din Marea Britanie pe ieşean. Făcea o cursă şi a trecut pe lângă casa unde locuia un client mai vechi. A observat că din etaj ies flăcări, a rugat persoana din taxiul lui să-l aştepte niţel, a intrat în foc şi a ieşit cu bătrânul de 120 kg şi picioare bolnave, în cârcă, în timp ce mâneca tricoului îi ardea.
S-a întors la taxiul lui oprit în drum, a dus-o la gară pe clientă şi a fugit şi el la spital, tuşind de fum şi curgându-i sânge din nas. Acolo s-a întâlnit cu bătrânul salvat de el, care, plângând, l-a luat în braţe, repetând: “Eroul meu! Eroul meu!”.