Prezenţa românilor de etnie maghiară în alegerile prezidenţiale nu a tulburat apele politicii mioritice, în pofida manifestărilor de xenofobie care au zguduit lumea civilizată, în martie 1990, prin ceea ce s-a întâmplat la Târgu Mureş. Sechele post acel “martie negru” s-au văzut: abia în 1996 un reprezentant al românilor unguri a bătut timid la porţile Cotrocenilor.
Etnicul maghiar care voia soclul lui Iliescu
Avocat de succes la Târgu Mureş, politician charismatic, senator al Uniunii Democrate Maghiare din România, la cei 45 de ani de atunci, György Frunda îndrăznea să le ceară votul românilor ca să îi conducă. Evident, așa cum aveau să fie candidaturile ulterioare din partea UDMR, aceasta era menită să mai atragă câteva voturi pentru uniune. Într-un fel, pentru ca vocea etniei să se facă auzită mai mult decât în campania electorală pentru alegerile parlamentare care se ţineau, pe atunci, la aceeaşi dată cu primul tur al prezidenţialelor.
Învingător la voturi. În faţa naţionaliştilor!
Într-o Românie care începuse să se confrunte din ce în ce mai mult cu mesaje naţionaliste, populiste şi xenofobe, György Frunda a reuşit o performanţă incredibilă. La turul I al alegerilor prezidenţiale din acel an, pe 3 noiembrie 1996, candidatul ungurilor români reuşea să îi devanseze pe cei trei vocali lideri naţionalişti care intraseră în aceeaşi competiţie electorală: Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar şi Adrian Păunescu. Astfel, Frunda era votat de 761.411 de alegători cu cetăţenie română, corespunzător unui procent de 6,02.
Corneliu Vadim Tudor lua cu peste 100.000 de voturi mai puţine, 597.508, adică 4,72 la sută, iar Gheorghe Funar se plasa mult mai jos, cu doar 407.828 voturi, 3,22 la sută. La rândul său, Adrian Păunescu primea 87.163 de voturi, 0,69 la sută.
Viceversa din 2000
În anul electoral 2000, situaţia s-a inversat radical. Deşi acelaşi candidat din partea UDMR, György Frunda, reuşea un scor electoral asemănător cu acela din 1996 prin cele 696.989 de voturi primite, 6,22 la sută, liderul PRM îl devansa - în acel tur I din data 26 noiembrie - cu un rezultat ameţitor. Corneliu Vadim Tudor lua nu mai puţin de 3.178.293 de voturi, 28,34 la sută.
Rocada perdantă a UDMR
Peste patru ani, locul lui György Frunda, în competiţia electorală prezidenţială, era luat de preşedintele de atunci al UDMR, Béla Markó. Acesta înregistra un scor electoral mai slab decât cel al predecesorului său din 2000, cu cele 533.446 de vouri corespunzătoare procentului de 5,10. Era, însă, cu mult sub cele 1.313.714 luate de Corneliu Vadim Tudor, reprezentând 12,57 la sută. Dar cu mult peste cele 184.560, 1,77 sută, luate de Gigi Becali.
Zâmbind de-o amintire: 6%
În 2009, prezidenţiabilul de atunci al UDMR devenea Hunor Kelemen. Era un politician în plină ascensiune. Dar care nu a reuşit să se mai apropie de acel în jur de 6 la sută, procentul relativ constant pe care îl luase UDMR la alegerile prezidenţiale şi parlamentare de până atunci. E drept, a fost primul an când prezidenţialele au fost separate de parlamentare. Astfel, la turul I desfăşurat pe data de 22 noiembrie 2009, Hunor Kelemen lua doar 372.764 de voturi, 3,83 la sută. A fost devansat uşor de Corneliu Vadim Tudor, cu 540.380 de voturi, 5,56 la sută. Dar l-a devansat pe Gigi Becali, care abia strângea 186.390 de sufragii, 1,91 la sută.
Unde-s doi procentul scade
Anul electoral 2014 a reprezentat un altfel de premieră în politica românească. La alegerile prezidenţiale s-au înscris doi candidaţi români de etnie maghiară: Hunor Kelemen şi Zsolt Szilágyi. Cei doi reprezentau, evident, două partide ale ungurilor din România. Înscrierea amândurora în cursa pentru Cotroceni era rezultatul sciziunii din rândurile etniei maghiare care, până atunci, era invidiată pentru coeziune. Una aproape proverbială. La turul I al prezidenţialelor, de pe 2 noiembrie 2014, reprezentantul UDMR reuşea un record negativ. A fost cel mai scăzut scor electoral din cei aproape 20 de ani de prezenţe în competiţiile electorale prezdenţiale. Hunor Kelemen a primit 329.727 de voturi, adică 3,47 sută. Restul din procentele tradiţionale ale candidatului etniei maghiare la prezidenţiale s-a dus către Zsolt Szilágyi care a candidat din partea Partidului Popular Maghiar din Transilvania. Era formaţiunea politică asociată cu pastorul reformat – unul dintre simbolurile Revoluţiei din 1989 din România - László Tőkés, fost preşedinte de onoare ale UDMR, un susţinător vocal al autonomiei pe criterii etnice în Transilvania. Zsolt Szilágyi era votat de 53.146 alegători, procentul înregistrat fiind de 0,56. Pe atunci, Corneliu Vadim Tudor, cu cele 349.416 de voturi, 3,68 la sută, se plasa foarte aproape de scorul electoral UDMR.
Ungurul de unul singur din 2019
Hunor Kelemen candidează şi la prezidenţialele din acest an, pentru care a depus, la Biroul Electoral central, tabele cu 266.086 de semnături. Nu mai e dublat de un alt candidat de etnie maghiară.
În cele cinci din cele şapte runde de alegeri pentru funcţia de preşedinte al României au candidat patru reprezentanţi ai etinicilor maghiari de la noi: trei de la UDMR, unul de la PPMT. Împreună au obţinut, în cei 23 de ani de participări la alegerile prezidenţiale, 2.747.483 de voturi.
Anul electoral 2014 a reprezentat un altfel de premieră în politica românească. La alegerile prezidenţiale s-au înscris doi candidaţi români de etnie maghiară: Hunor Kelemen şi Zsolt Szilágyi.