Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În primele sale declarații după eliberare, jurnalista a descris condițiile dure din detenție: a fost ținută într-o celulă îngustă și înaltă, fără pat, cu o lampă aprinsă permanent și o fereastră mică în tavan pe care nici măcar nu o putea vedea. Mâncarea consta în principal din „porții mici de curmale", care îi erau date printr-o fantă în ușă, scrie Repubblica.
„Am pierdut orice simț al timpului. Nu mai știam când e zi și când e noapte", a povestit Sala. În disperarea izolării, a cerut o Biblie, nu din motive religioase, ci pentru că spera că ar putea fi una dintre puținele cărți disponibile în engleză în închisoare.
Singurele sale contacte cu lumea exterioară au fost câteva apeluri telefonice strict controlate cu familia și vizitele ambasadoarei italiene Paola Amadei, „singura față pe care am putut să o văd în aproape douăzeci de zile".
Într-un apel dramatic din 1 ianuarie, familia a observat că vocea ei era schimbată din cauza fricii și epuizării.
Cu două zile înainte de eliberare, a fost mutată într-o celulă mai mare împreună cu o deținută iraniană care nu vorbea engleză. A primit ochelarii înapoi și o carte - „Kafka pe malul mării" de Haruki Murakami.
Eliberarea a venit brusc, în noaptea de marți spre miercuri, când a fost transferată la ambasada Italiei din Teheran și apoi transportată acasă. La sosirea pe aeroportul Ciampino din Roma, prima sa dorință a fost să fumeze o țigară, înainte de a da declarații.
Deși nu a raportat violențe fizice, condițiile de detenție - izolarea, lipsa unui pat, lumina permanentă - sunt considerate forme de tortură psihologică. Jurnalista nu a aflat niciodată care au fost acuzațiile împotriva sa.
Citește pe Antena3.ro
(sursa: Mediafax)
