Consimțământul
Crescută de o mamă divorţată, V. încearcă să umple prin lecturi golul lăsat de tatăl absent. La treisprezece ani, în timpul unui dineu monden, îl întâlneşte pe G., un scriitor cu reputaţie scandaloasă. De la primele schimburi de priviri, e subjugată de carisma acestui bărbat de cincizeci de ani, de atenţia pe care i-o acordă. Mai târziu, G. îi declară că o iubeşte şi că n-o să-i facă niciun rău. Deşi are doar paisprezece ani, V. i se oferă trup şi suflet. Intervenţia poliţiei nu face decît să întărească această idilă periculos de romanescă. Dar deziluzia este teribilă când V. îşi dă seama că G. a făcut întotdeauna colecţie de iubiri adolescentine şi practică turismul sexual în ţări unde minorii sunt vulnerabili. În spatele aparenţei flatante de om de litere se ascunde un prădător, acoperit de o bună parte din lumea literară. Cartea ne dezvăluie un proces de manipulare psihică impecabil orchestrat, precum şi ambiguitatea înspăimântătoare în care se plasează victima îndrăgostită, care consimte la abuz. Dar dincolo de experienţa personală, autoarea examinează derivele unei epoci şi conformismul unui mediu orbit de talent şi de celebritate.
Secretul turbanului meu
În fiecare dimineață, el conduce rugăciunea la moschee. Deși e mic și are un glas firav, toți îl ascultă cu atenție, pentru că este un bun musulman, generos și corect. Prietenii și vecinii săi nu știu însă că sub acel turban nu se află un imam, ci o fată care tresare de fiecare dată când un taliban se apropie de ea, de teamă să nu-i fie descoperit secretul. O fată care își riscă zilnic viața pentru a-și salva familia. Pe când avea 8 ani, casa și chipul i-au fost distruse în timpul unui bombardament. La scurt timp după aceea, fratele ei a fost ucis, iar tatăl, prea afectat de nenorocirile care se abătuseră asupra lor, nu a mai fost în stare să muncească. Atunci Nadia a hotărât să muncească ea. Dar cum să o facă, din moment ce regimul excludea femeile din societate? Nadia a luat identitatea fratelui ei mort, iar ca băiat a putut să urmeze școala, să lucreze și să aibă o oarecare independență. Și timp de zece ani a dus o viață dublă.
Târfa califatului
Maria, creștină din Bakhdida, o veche așezare din nordul Irakului, este profesoară de engleză. În 2014, când Statul Islamic pune stăpânire pe orășelul ei, are 35 de ani. E frumoasă, blondă, cu ochii verzi – o pradă de preț pentru jihadiști. În decurs de doi ani, va fi vândută de treisprezece ori ca sclavă sexuală și va îndura cele mai cumplite abuzuri. Când este eliberată din acest infern, nu mai e decât o umbră a femeii atrăgătoare de altădată. Pentru ca totul să fie și mai dureros, membrii propriei familii se rușinează cu ea: poate mai bine ar fi murit decât să-i dezonoreze. Dar Maria, chiar desfigurată de violențele suferite, dorește să trăiască, fiindcă nu a uitat nimic și vrea ca adevărul să fie cunoscut. Povestea ei este povestea a mii de femei creștine și yazidite transformate de Statul Islamic în sclave.
Sub niqabul meu Zeina Zeina a crescut într-o suburbie din Franța, într-o familie musulmană tradițională. Deși inițial a refuzat cu înverșunare, din cauza presiunilor familiei și a violenței soțului, a ajuns să poarte niqab. Ascunzându-se corpul, fața și chiar ochii, a devenit doar o umbră a fetei dinainte, un spectru fără voință, fără demnitate, fără identitate. Teama de lovituri, obsesia dezonoarei și a păcatului o condamnau la tăcere, supunere și izolare de lume. Până într-o zi când, cu ajutorul unei vecine, își găsește în sfârșit curajul de a fugi, expunându-se astfel celor mai groaznice amenințări. Astăzi, Zeina are un loc de muncă, și-a recăpătat libertatea și se redefinește ca persoană. În ciuda disprețului rudelor ei, a respingerii și a urii, a decis să vorbească despre iadul pe care l-a îndurat și despre lupta pe care a dus-o pentru a se regăsi.
Fără speranță. Speranță abandonată. Memorii
Memoriile Nadejdei Mandelștam reprezintă una dintre cele mai impresionante mărturii despre viața în Uniunea Sovietică în timpul terorii staliniste. Dacă prima parte a extraordinarelor memorii ale Nadejdei Mandelștam, Fără speranță, prezintă ultimii patru ani de viață ai lui Osip Mandelștam, cele două arestări, exilul și moartea, precum și destinul postum pe care soția lui și-a propus să-l aducă la cunoștința posterității, cartea a doua – Speranță abandonată –, e o operă cu totul independentă, în care autoarea își rememorează existența. Încercare de a înțelege epoca, de a-i sesiza principalele valori spirituale, analiza Nadejdei Mandelștam, uneori foarte personală și pătimașă, produce o impresie profundă, zguduitoare, constituindu-se totodată într-o originală istorie a literaturii ruse din prima jumătate a secolului XX.