„Secolul al XVIII-lea a cunoscut o continuă flanare către Dunăre a unei emigrații bulgare, constantă şi mereu prezentă, situaţie care a continuat şi în prima parte a secolului al XIX-lea. Negustorime foarte variată, plugari şi meşteşugari, adesea familii şi sate întregi, au primit adăpost şi o nouă viaţă în judetele limitrofe Dunării precum Vlaşca, Teleorman, Romanaţi, Ialomiţa. Oraşele şi târgurile din Valahia cunosc prezenţa unor comunităţi bulgare, tot mai consistente după 1800. București, oraşul capitală a Valahiei și apoi a României, a avut încă din Evul Mediu o prezenţă etnică bulgarească foarte prezentă. În preajma lui se aşază şi o comunitate catolică bulgară în satele Dudeşti şi Cioplea, aflate la est de Bucureşti, astăzi integrate în oraş. Negustorii bulgari aveau în centrul oraşului artera lor comercială numita și azi Gabroveni, iar unii dintre ei devin mari investitori precum familia Solacolu în secolul 19 sau Prodanoff după 1900, care a avut între altele fabrica de încălţăminte «Talpa», numită după naţionalizarea din 1949, fabrica «Pionierul».
Dar cum arăta această nouă lume a refugiului? Cum arătau porţile de intrare ale acestui exil şi anume porturile dunărene de pe malul nordic? Deşi vorbim de un vilaiet turcesc, cum au fost principatele române Valahia şi Moldova, mai apoi România după 1860, era mai multă libertate pentru a face şi a gândi, pentru a călători şi pentru a construi. Dar în primul rând era libertatea credinţei.
Încercăm să ne imaginăm, prin litografiile si acuarelele, cromolitografiile si fotografiile contemporane acestui exil premodern al culturii si naţiunii bulgare, cum îi animau pe aceşti oameni primele imagini ale unei libertăţi promise. Vom încerca să călătorim şi pe urmele poetului revoluţionar Hristo Botev, în drumurile sale prin porturile dunărene, apoi oraşul Bucureşti, care l-a găzduit ani buni, dar şi mai îndepărtata Basarabie, în vremea lui o provincie românească, dacă ne referim la partea de sud a ei.
Muzeul Municipiului Bucureşti a realizat acest demers muzeal atât pentru revizitarea unui trecut comun, cât şi din dorinţa de a descoperi posibile hărţi sufleteşti, care ne apropie şi ne definesc, români și bulgari deopotrivă” - a scris Adrian Majuru în prezentarea expoziției „Dincolo de Dunăre - O călătorie imaginară prin hărţile sufleteşti ale exilului bulgar (1820-1870)”.
Proiectul muzeal s-a conturat în urma invitației Muzeului Regional din Varna, care a solicitat Muzeului Municipiului București să propună o temă de expoziție de natură a deschide colaborarea dintre cele două instituții. Propunerea MMB a fost acceptată cu entuziasm. Expoziția include obiecte ce vor fi văzute în premieră, de exemplu harta raialei Giurgiu va fi expusă pentru prima dată. De asemenea, seria de exponate care oferă o imagine a porturilor dunărene de la mijlocul secolului al XIX-lea, pentru că ele relevă o imagine valoroasă ca interes istoric, unică prin prisma detaliilor surprinse în timp real de autorii lor, oferindu-le astfel vizitatorilor posibilitatea de a privi din timpul nostru istoric spre cotidianul urban cunoscut de emigrația bulgară a secolului XIX.
Ideea de a reprezenta emigrația bulgară în Țara Românească și Moldova în secolul al XIX-lea a prins contur datorită patrimoniului deținut de MMB, relevant pentru această perioadă și temă, iar motivul specific este legat de prezentarea acestei povești din perspectiva celor care au emigrat: cum arăta lumea din timpul vieții lor, linia Dunării pe care au traversat-o, porturile nord-dunărene și orașele din vecinătate, care au devenit noul cămin pentru mulți dintre fugari. O lume diferită care a ajutat la dezvoltarea elitei bulgare moderne și dorința acesteia de a lupta pentru un stat modern și independent. Iar emigrația a jucat un rol important în această direcție.
Expoziția „Dincolo de Dunăre - O călătorie imaginară prin hărţile sufleteşti ale exilului bulgar (1820-1870)” va putea fi vizitată în perioada 15 noiembrie – 30 martie 2025.