Dimpotrivă, pentru frenetica și neobosita auto-proclamata militantă pentru cauza dreptului de a huidui- drept fundamental al cetățeanului, în varianta revăzută și actualizată a zicerii lui Gabriel Liiceanu-, nici că putea să existe un mai nimerit prilej pentru răspunde așteptărilor acelui deloc nesemnificativ segment ale electoratului care a ales-o anume pentru a-l reprezenta în Legislativul țării. Așteptări ale acestui segment dar, din motive asupra cărora voi reveni mai departe, încep să cred că nu numai lui!
Știu că făcând această afirmație risc să îmi atrag crâncene antipatii, dar asta aste realitatea! Fiindcă la ce altceva ne-am putea aștepta atunci când, potrivit datelor oficial comunicate de către ministerul Educație, află că la sesiunea de vară din acest an a examenului de bacalaureat nu s-au înscris circa 32.000 dintre elevii care au absolvit clasa a XII-a. Care ar fi motivele rămâne de văzut și nu putem decât să așteptăm rezultatele investigației pe care doamna ministru Ligia Deca a promis că autoritatea pe care o conduce o va realiza în perioada imediat următoare. Deși, indiferent la ce rezultate se va ajunge, un lucru este foarte clar: în capitalismul nostru de cumetrie, educația, cultura, valorile spirituale nu mai cotează. Contează, în schimb, tupeul, agresivitatea și dibăcia cu care știi să te pui bine cu cine trebuie. Urând ca tocmai pe acesta să îl lași cu ochii în soare atunci când ți se va oferi un os de ros mai bun și mai sățios.
Știu că, în contrapartidă, mi se va cita cuvântul „meritocrație”, dar pot, la rândul meu, să aduc în discuție și sintagma „analfabetism funcțional” și chiar să invoc temeinice studii de specialitate care să avertizeze cum stau,în momentul de față, lucrurile la noi. Marea problemă, însă, este și rămâne aceea că această acută criză a valorilor produce efecte exact la acel nivel al puterii în stat de unde ne- am fi așteptat să luăm învățătură. În mod deosebit de la aleșii neamului. Ce învățătură luăm,însă, și de la cine? Răspunsul îl avem exact dacă rememorăm secvențele a căror protagonistă a fost astăzi - pentru a câta oară?- neobosita senatoare Diana Șoșoacă, de profesie avocat. Dar, de fapt, nu noul său recital de vulgaritate și de mitocănie m-a deranjat cel mai mult de data asta, ci pasivitatea de care au dat dovadă colegii parlamentari. Situație greu de acceptat mai ales dacă ne gândim în ce zi solemnă s-au produs incidentele. Chiar nu există documente care să statueze modul de comportare al senatorilor și al deputaților și care să poată fi puse în aplicare pentru a nu mai permite unor asemenea scandalagii de profesie să se dea în stambă când vor și cum vor? Oricum, incidentele pe care le-a provocat și azi- mai ales azi, în Ziua Drapelului Nostru Național - senatoarea Diana Șoșoacă, ca și toleranța de care au data dovadă cei ce conduceau ședința celor două camere ale Parlamentului, nu fac decât să contribuie la scăderea încrederii publice în instituția legislativului. Încredere care, și așa, potrivit mai multor sondaje de opinie, nu se situează la cote de invidiat.
De aceea, consider că, odată deschisă, discuția trebuie dusă mai departe, fiindcă abia acum ajungem la miezul lucrurilor. Se știe foarte bine cu câtă osârdie clamează Diana Șoșoacă cuvintele patrie, patriotism și interes național. Cuvinte pe care ideologii și strategii globalismului sorosist doresc să le elimine, în mod definitiv și irevocabil, din vocabularul nostru curent. Or, atunci când vedem cine le strigă și cine le invocă pentru a-și justifica și a-și susține ieșirile sale scandaloase, să nu ne mai fie de mirare dacă, mâine –poimâine, progresist-regresiștii de rit sorosist vor edicta: „Vedeți cine sunt, de fapt, aceia care mai susțin ideea de patriotism și pe aceea de interes național? Numai și numai persoane supra-conflictogene și hiper-agresive precum Diana Șoșoacă și alții de felul său!” Pot spune asta în primul rând sorosistii, dar încep să cred că nu numai ei…
După câte știu, în scripte, după ce a plecat cu mare tămbălău din AUR, senatoarea Diana Șoșoacă apare ca fiind neafiliată unui partid reprezentat în Parlamentul României. Însă numai în scripte. Fiindcă, dacă ținem seama ce anume reprezentanță diplomatică din țara noastră frecventează foarte des domnia sa, parcă începem să înțelegem la ce ideologie este, în realitate, afiliată domnia sa!