Expoziția integrează o serie de lucrări semnate de cuplul de artiști Viorica și Gheorghe Iacob, selecția care compune expoziția este centrată pe acele lucrări care pot fi subscrise unei tendințe stilistice de modulare cromatică cu structură geometrică, prezentă în diferite și distincte abordări la cei doi artiști.
Conceptul curatorial își propune să documenteze, să prezinte acele elemente plastice care au creat coeziune la nivelul operei celor doi artiști, să identifice o serie de afiliații, dar dihotomii individuale, prezentând lucrări care se poziționează stilistic dincolo de linia de demarcație dintre cele două discursuri artistice distincte, lucrări care se înscriu în arii și cercetări vizuale total diferite, trădând interese și abordări complementare sau chiar contrastante între cei doi artiști.
Viorica Iacob (n. 1935, Găvănești, jud. Buzău) a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – 1956-1962 la clasa Maria Buescu, studiind în paralel artă decorativă și pictură.
Are o activitate expozițională impresionantă începând cu anii 1960 prin participare la numeroase expoziții personale și de grup atât în țară cât și în străinătate. Opera Vioricăi Iacob include lucrări de artă monumentală mozaic, tapiserie de mari dimensiuni, dar și pictură de șevalet, fiind considerată un nume de referință în tapiseria românească. Lucrările artistei se găsesc în colecții muzeale naționale și în colecții private din țară și de peste hotare.
Gheorghe Iacob (1925, Scutelnici, jud. Buzău – 2020, București) a studiat pictură și sculptură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” avându-i profesori pe: Octavian Angheluță, Eustațiu Stoenescu, Nicolae Dărăscu, Al. I. Steriadi, M. H. Maxy, Camil Ressu și Al. Ciucurencu.
Face parte dintr-o generație extrem de prolifică de artiști care au activat constant în perioada anilor 1960 – 2000, fiind una dintre personalitățile artistice recunoscute și apreciate de critică și public. Lucrează în diferite medii : pictură și grafică, sculptură și artă monumentală – mozaic.