Materialul sugerează că astfel de microbi pot supravieţui unei călătorii interplanetare şi pot aduce seminţele vieţii pe alte planete, inclusiv pe Terra, transmite vineri Space.com care citează un material publicat în această săptămână în jurnalul PNAS Nexus.
Această cercetare îi poate face pe oamenii de ştiinţă să reconsidere dacă viaţa poate părăsi Sistemul Solar şi poate duce la stabilirea unor reguli de "protecţie planetară" pentru a preveni contaminarea interplanetară, susţine Space.com.
"Viaţa ar putea supravieţui ejectării de pe o planetă şi mutării pe alta", a declarat Kaliat Ramesh, inginer mecanic la Universitatea Johns Hopkins din Maryland (JHU), co-autor al studiului. "Aceasta este o descoperire cu adevărat importantă care schimbă modul în care gândim despre cum începe viaţa şi cum a apărut viaţa pe Pământ".
Noile descoperiri susţin o teorie îndelung dezbătută, cunoscută sub numele de litopanspermie, care propune că viaţa se poate răspândi între planete prin intermediul fragmentelor de rocă pulverizate în spaţiu de impacturi masive. Cu toate acestea, ideea rămâne nedemonstrată, iar dovezile clare ale vieţii trecute sau prezente pe Marte rămân evazive (deşi oamenii de ştiinţă au găsit în ultima perioadă indicii în acest sens).
Pentru studiu, Ramesh şi colegii săi au testat rezistenţa bacteriei Deinococcus radiodurans, o bacterie extremofilă găsită, printre altele, în deşerturile de mare altitudine din Chile. Cu un înveliş exterior gros şi o capacitate remarcabilă de a-şi repara propriul ADN, D. radiodurans este renumit pentru toleranţa sa la radiaţii intense, temperaturi scăzute, uscăciune extremă şi alte condiţii dure similare cu cele găsite în spaţiu. Această rezistenţă extremă i-a atras denumirea neoficială de "Conan bacteria".
Pentru a simula forţele implicate în impactul unui asteroid, cercetătorii au plasat mostre de D. radiodurans între două plăci de oţel. Folosind o armă cu gaz, au tras un proiectil cu aproximativ 480 km/h, supunând microbii la presiuni între 1 şi 3 gigapascali. Pentru comparaţie, presiunea din cea mai adâncă parte a oceanelor Pământului - Groapa Marianelor din vestul Oceanului Pacific, lângă Guam - este de aproximativ 0,1 gigapascali, ceea ce înseamnă că până şi cea mai mică presiune generată în experiment a fost de aproximativ 10 ori mai mare.
Aproape toţi microbii au supravieţuit impacturilor care au generat 1,4 gigapascali de presiune, în timp ce aproximativ 60% au rămas în viaţă la 2,4 gigapascali. La presiuni mai mici, celulele nu au prezentat semne de deteriorare, deşi cercetătorii au observat membranele rupte şi unele daune celulare interne la presiuni mai mari, relatează studiul.
"Redefinim continuu limitele vieţii", a declarat pentru New York Times Madhan Tirumalai, microbiolog la Universitatea din Houston, care nu a fost implicat în noul studiu.
Pe măsură ce presiunea a crescut, cercetătorii au detectat, de asemenea, o activitate sporită în genele responsabile de repararea ADN-ului şi menţinerea membranelor celulare.
"Ne aşteptam ca acest organism să fie mort de la prima încercare", a declarat Lily Zhao, inginer mecanic la JHU, care a condus experimentul, în comunicat. "Am început să tragem asupra sa din ce în ce mai repede. Am continuat să încercăm să o omorâm, dar a fost foarte greu de ucis".
Experimentul s-a încheiat în cele din urmă, se arată în comunicat, deoarece structura de oţel care susţinea plăcile "a cedat înaintea bacteriilor", scrie AGERPRES