Expresie a afecţiunii umane, sărutul trimite o cascadă de impulsuri prin neuroni şi eliberează un amestec de hormoni dintre care cei mai importanţi sunt oxitocina, care mediază relaţiile sociale, dopamina, cu rol în stimularea dorinţei, şi serotonina, ce contribuie la o stare de bine şi fericire. De asemenea, sărutul reduce nivelul cortizolului (hormon al stresului). În plus sărutul reduce tensiunea arterială, îmbunătăţeşte sistemul imunitar şi reduce reacţiile alergice
Deşi interpretăm, de obicei, sărutul ca pe o formă de afecţiune şi, de cele mai multe ori, ni-l imaginăm în context romantic şi senzual, el poate fi şi un semn de respect, prietenie, salut, admiraţie, reconciliere, de intenţii pacifiste sau chiar un mod de a transmite norocul. În context religios, faţă de diferite obiecte de cult, sărutul exprimă devotament şi evlavie.
Ca manifestare culturală, sărutul este prezent în foarte multe opere de artă. Constantin Brâncuşi a exprimat această formă a afecţiunii umane în seria de sculpturi "Sărutul", precum şi în lucrarea monumentală "Poarta sărutului".