x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Înzestrarea Armatei, garantată „Tender”

Înzestrarea Armatei, garantată „Tender”

de Dan Constantin    |    09 Ian 2018   •   10:00
Înzestrarea Armatei, garantată „Tender”

Urcarea cheltuielilor pentru apărare la 2 la sută din PIB, punctul de contact al prieteniei dintre Executiv și Iohannis, ascunde o bătălie dură pentru câștigarea contractelor de înzestrare. Mișcările din conducerea Ministerul Apărării pot fi asociate cu presiunile pe care diferite grupuri de interese le exercită prin săgețile lor promovate în punctele de decizie unde se împart „tainurile” din bugetele Armatei. Numirile unor persoane care nu au nicio pregătire specifică la conducerea Departamentului pentru Armamente nu țin doar de oferirea de posturi pe criteriile politice. Leș a fost „descoperit” de Victor Ponta la o obscură primărie din Maramureș. Ciudat, Leș a fost bun în post și pentru gruparea tehnocratului Cioloș. Sub semnăturile lui s-a încurcat achiziția fregatelor. Fostul premier Grindeanu descoperă și el „o stea” menită să dea lumină achizițiilor de armamente. Florin Lazăr Vlădică a fost adus din Africa pentru a fi instalat în martie 2017 la Conducerea Departamentului. Singura recomandare certă de credibilitate ar veni pentru Vlădică din partea lui Ovidiu Tender, dacă acesta ar putea să i-o dea din penitenciarul unde își ispășește o condamnare de 11 ani. Vlădică, cu studii de medicină veterinară, pe care nu le-a profesat, s-a aflat din 2010 până în 2017 la conducerea diviziei din Africa de Vest a companiei Prospecțiuni SA din grupul Tender. Ce „fapte de arme” a reușit Vlădică în cele aproape zece luni de la numire? Scăpat de filtrul de competență al generalului Cătălin Adrian Moraru, trecut în rezervă în martie 2017, omul „garantat Tender” a reușit să bulverseze programul de transportoare blindate, să tergiverseze opțiunea pentru fregate, să aburească achizițiile de elicoptere. Dacă nu făcea Tillerson celebra escală la București, sărea anul și Patriot-ul. Greu de explicat și de descurcat sunt motivele amânării contractului pentru transportoarele Piranha 5, ajunse la un preț unitar de peste 4 milioane de euro. Precedentul contract cu Piranha 3 au fost un fiasco, transportoarele fiind numite „de unică folosință” din cauza inadvertențelor tehnice la cuplarea multelor elemente adăugate de Elbit. Povestea se repetă, cu un cost suplimentar după ce contractul fusese negociat. Prioritatea lui Vlădică este însă să-i rezolve problema lui Tender de la AEROTEH, care miroase urât pentru Airbus.

 

×
Subiecte în articol: cheltuieli armata