Nebunia din Peninsulă

Patru zile, patru scene, 70 de trupe şi DJ-i, 30 de sporturi, 15.000 de melomani pe zi.

Patru zile şi patru nopţi a durat ne­bunia numită Peninsula la Târgu-Mureş. Un festival devenit deja cult, trecut obligatoriu în agenda rocke­rilor şi a tinerilor dornici de libertate, patru zile în care nu mai există casă, masă, familie, doar muzică bună şi viaţă la cort. În acest an, organizatorii au fost nevoiţi să mărească spa­ţiul de campare, pentru că acele 1.500 de locuri de cort s-au dovedit insuficiente pentru "nebunii" veniţi din toate colţurile ţării. Au avut ce vedea: pe cele patru scene ale festiva­lului, de la ora 17:00 şi până spre dimineaţă s-a declanşat "isteria" nu­mită, după caz, Europe, The Rasmus, Korn, Phoenix, Omega, Therapy?, Ska-P, Gorillaz Sound System, Parov Stelar, Compact, Adrian Eftimie, Vama, Zdob şi Zdub, Taxi şi alţii până la 70.

Dacă prima seară a fost dominată de spaniolii de la Ska-P şi britanicii de la Therapy?, vineri seară a venit rândul greilor să urce pe scena mare a festivalului. Peninsularii au fost treziţi în acordurile melodiilor celor de la Direcţia 5. Quimby i-a adus pe melomani lângă scenă, taman la fix: finlandezii de la The Rasmus şi-au făcut de cap aşa cum ne-au obişnuit de 15 ani, trupa condusă de Lauri Ylonen fiind deja la a doua participare la festival. Nebunia rock a luat alte dimensiuni două ore mai târziu. Cei de la Gorillaz Sound System s-au lăsat aşteptaţi de spectatori, din cauza pregătirilor pentru un show de sunet şi lumină ce s-ar fi do­rit grandios. Britanicii le-au cerut organizatorilor ca terasele din jur să stingă luminile, dar nu toată lumea s-a conformat, aşa că ecranul negru pe care urmau să se facă pro­iecţiile nu a fost suficient de întu­ne­cat. Au compensat însă din plin cu muzică in­teligentă, care i-a ţinut cu mâinile pe sus pe cei 15.000 de parti­cipanţi veniţi special pentru ei. De re­marcat concertul Compact, în paralel cu The Rasmus, unde cei 40-50 de fani rupţi de la scena mare sau cer­taţi cu rockul agresiv sau pur şi sim­plu fani înfocaţi au cântat împreună cu Paul Ciuci piese vechi de 30 de ani.

Frumos a fost concertul Parov Stelar, o muzică altfel decât linia centrală a festivalului, dar austriecii s-au dovedit suficient de cunoscuţi prin­tre fani ca să facă un spectacol de zile mari. Dimineaţa i-a prins pe băieţii de la Şuie Paparude pe baricade, care până la urmă au lăsat locul cocoşilor.

Cea mai aglomerată zi a festiva­lului a fost, cum se aştepta toată lu­mea, cea de sâmbătă. Din cel puţin trei motive: Phoenix, Europe şi Omega.

Nicu Covaci a urcat pe scenă puţin după ora 19:00, cu Ţăndărică la tobe şi cu vocea Bogdan Bradu. Din păcate, concertul nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor fanilor, ane­mici la îndemnurile trupei, iar Bogdan Bradu nu a reuşit să primească răs­punsul aşteptat de la public. Pau­zele lungi dintre piese i-au determinat pe mulţi să părăsească scena mare şi să se îndrepte fie spre celelalte scene, fie spre terase.

Atmosfera s-a schimbat radical o dată cu venirea giganţilor de la Europe, sinonimi cu orice numă­ră­­toare inversă de pe Pământ. Maeştrii nemuritori ai muzicii rock din anii '80 au adus la Târgu-Mureş ultimul album, "Last Look at Eden", care a putut fi cumpărat în spatele scenei, împreună cu tricouri originale cu însemnele trupei. Melodii mai puţin cunoscute, dar spectatorii au luat foc la "Carrie" şi, evident, la "The final countdown", cu care şi-au încheiat concertul. Au lăsat locul celei mai longevive trupe rock din Ungaria, Omega, pentru prima dată la Festi­valul Peninsula. De altfel, Omega şi Phoenix se pregătesc de sărbătorirea a 50 de ani de rock, ocazie cu care pregătesc un concert extraordinar la Bucureşti în 2012.
Celelalte scene au fost ceva mai "cuminţi": Sarmalele Reci, Tricky, Noisia, DJ Gojira.

Piesa de rezistenţă a ultimei seri a festivalului a fost concertul Korn, cea mai mare şi influentă formaţie de metal de la sfârşitul anilor '90, cu 35 milioane de albume vândute în toată lumea. Câştigători ai Premiului Grammy, americanii au venit pentru prima dată în România, la doar câteva zile după finalizarea turneului din SUA. Tot duminică au venit şi Zdob şi Zdub, Tankcsapda, Puya, Partizan, Taxi, N.O.H.A. şi Dub FX.

Festivalul Peninsula nu a însemnat doar muzică. A fost şi sport de toate felurile, umor, filme de TIFF, jocuri interactive pregătite de ONG-urile partenere, mâncare bună cu gulyas-ul piesă de rezistenţă. Ca şi în anii trecuţi, organizatorii au reuşit să rezolve eficient şi problema gunoa­ielor: la un număr de pahare de bere, peturi sau doze de suc sau bere colectate, o ONG oferea tricouri, mâncare, bere sau diverse materiale promoţionale. Peninsula a avut însă şi partea mai puţin plăcută, dar în special în afara perimetrului festiva­lului: tineri uneori ame­nin­ţători care te trăgeau de mânecă pentru un leu "pentru bere" sau maşinile plantate strategic la intrare, cu ma­nele date la maximum. Una peste alta, "Peninsula e să vezi cum apune soarele peste Mureş şi să nu îţi dai seama unde s-a dus ziua, în timp ce te grăbeşti să prinzi un loc cât mai în faţă pentru că vrei să fii aproape de idolii tăi. Peninsula este pur şi simplu un loc pentru care merită să îţi păs­trezi toată energia de peste an", a concluzionat Bo­dor Laszlo, directorul festiva­lului.