Marea Britanie exclude orice colaborare cu Siria în combaterea ofensivei Statului Islamic

Ministrul britanic de externe, Philip Hammond, a exclus, vineri, orice colaborare cu regimul preşedintelui sirian Bashar al-Assad în lupta împotriva jihadiştilor din Statul Islamic, în cadrul unui interviu pentru BBC.

"Nu cred că iniţierea unui dialog cu regimul lui al-Assad va face să avanseze cauza pe care noi toţi o apărăm", a declarat oficialul britanic, estimând că o alianţă cu regimul preşedintelui al-Assad nu ar fi "practică, judicioasă sau utilă".

Reacţia sa survine după ce fostul şef al Marelui Stat Major al armatei britanice, Lord Dannatt, a sugerat că ar fi oportună reluarea legăturilor cu Damascul pentru a combate avansul jihadiştilor din Statul Islamic, care controlează teritorii întinse din Siria şi Irak. Aceeaşi propunere a venit şi din partea fostului ministru britanic de externe, Malcolm Rifkind, care a afirmat că Occidentul ar trebui să-şi gestioneze relaţia cu Bashar al-Assad la fel cum a făcut odinioară Winston Churchill cu Iosif Stalin împotriva adversarului comun Hitler.

"Unul dintre primele lucruri pe care le veţi învăţa în Orientul Mijlociu (OM) este că duşmanul duşmanului vostru nu este prietenul vostru", a punctat Hammond, parafrazând ideea exprimată de Dannatt. Acesta din urmă afirmase că 'vechea zicală duşmanul duşmanului meu este prietenul meu a început să aibă o anumită rezonanţă în relaţia noastră cu Iranul', sugerând să se meargă acum pe acelaşi principiu în raporturile cu Siria pentru a combate duşmanul comun, care este Statul Islamic.

"Suntem într-adevăr confruntaţi cu un duşman comun, dar acest lucru nu ne face prieteni, nu ne permite să avem încredere în ei şi nici să lucrăm cu ei", a conchis şeful diplomaţiei britanice, în referirea sa la relaţiile cu Siria.

Şi purtătoarea de cuvânt a Departamentului american de Stat, Marie Harf, a negat luni că Washingtonul şi Damascul s-ar putea regăsi de facto într-un fel de alianţă nedeclarată împotriva jihadiştilor din Statul Islamic (SI), deşi aviaţiile americană şi siriană bombardează poziţiile acestora din urmă în Irak şi, respectiv, Siria.