Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind libera circulaţie în care se face apel la nediscriminare: Toţi lucrătorii din UE sunt trataţi în mod egal
Parlamentul European a adoptat, joi, o rezoluţie privind libera circulaţie, în care li se cere statelor membre să nu-i discrimineze pe muncitorii mobili din UE şi să folosească fondurile europene pentru a promova incluziunea socială.
Rezoluţia invită statele membre "să respecte dispoziţiile din tratat privind normele UE care reglementează libertatea de circulaţie şi să se asigure că principiile egalităţii şi dreptul fundamental la libertatea de circulaţie sunt respectate pentru toate statele membre".
Parlamentul European "contestă cu fermitate poziţia adoptată de unii lideri europeni, care au solicitat să fie operate modificări şi să fie limitată libera circulaţie a cetăţenilor" şi solicită statelor membre "să evite orice măsuri care ar putea afecta dreptul la libera circulaţie bazat pe legislaţia primară a UE".
Documentul "respinge total orice propunere de a plafona numărul de migranţi din UE", deoarece contrazice principiul din Tratatul privind UE referitor la libera circulaţie a persoanelor.
Totodată, Legislativul european invită CE şi statele membre să asigure aplicarea strictă a dreptului Uniunii, astfel încât să garanteze că toţi lucrătorii din UE sunt "trataţi în mod egal şi nu sunt discriminaţi în ceea ce priveşte accesul la locuri de muncă, condiţiile de angajare şi de muncă, remunerarea, concedierea, prestaţiile sociale şi beneficiile fiscale, asigurând astfel concurenţa loială între întreprinderi". Autorităţile naţionale sunt sfătuite să combată "toate restricţiile nejustificate sau obstacolele" în calea dreptului de liberă circulaţie a lucrătorilor, împreună cu orice exploatare a lucrătorilor.
Potrivit textului rezoluţiei, statelor membre li se cere să nu discrimineze lucrătorii mobili din UE în urma "asocierii eronate" a dreptului la liberă circulaţie în scopul găsirii unui loc de muncă "cu presupuse abuzuri ale sistemelor de securitate socială". Eurodeputaţii subliniază faptul că "niciunul dintre statele membre care proclamă existenţa acestei poveri nu a prezentat Comisiei dovezi", aşa cum li s-a solicitat.
Parlamentul European solicită Comisiei să întreprindă "o monitorizare sistematică şi detaliată" a modului în care se respectă dreptul fundamental la libera circulaţie a lucrătorilor din UE.
Eurodeputaţii invită statele membre să utilizeze "pe deplin şi în mod transparent" resursele disponibile în cadrul fondurilor europene, cum ar fi Fondul Social European şi Fondul european de dezvoltare regională, pentru a promova integrarea, incluziunea socială şi lupta împotriva sărăciei şi pentru a sprijini eforturile comunităţilor locale de a face faţă unei eventuale creşteri a numărului de cetăţeni marginalizaţi.
Aceştia reamintesc statelor membre "responsabilitatea lor socială de a trata cazurile de abuz al sistemelor lor de securitate socială, indiferent dacă sunt comise de propriii cetăţeni sau de cetăţeni din alte state membre.
Rezoluţia precizează că, în contextul apropiatelor alegeri europene, libera circulaţie a cetăţenilor UE a devenit un subiect de campanie pentru unele partide politice" şi există riscul ca această dezbatere, dacă nu este tratată raţional, să ducă la transformarea în ţapi ispăşitori a cetăţenilor UE din unele state membre sau a cetăţenilor mobili din UE". Actuala dezbatere ar putea duce la o creştere a rasismului şi xenofobiei, se arată în text, adăugând că mai mulţi politicieni europeni de rang înalt au făcut recent declaraţii care "subminează dreptul la libera circulaţie".
Principiul egalităţii de tratament sau al nediscriminării implică faptul că toţi cetăţenii UE au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca cetăţenii ţării-gazdă, dar fiecare stat membru poate decide de sine stătător cu privire la aceste principii, şi anume ce prestaţii sociale să acorde şi în ce condiţii, se arată în text. Pe de altă parte, normele UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială nu permit discriminarea în materie de prestaţii sociale în cazul cetăţenilor UE care sunt lucrători, membri direcţi ai familiilor lucrătorilor sau care îşi au reşedinţa obişnuită în statul membru în cauză.
Contribuţia lucrătorilor din UE la sistemul de securitate socială al ţării-gazdă este egală cu cea a lucrătorilor naţionali şi, peste tot în Europa, pot fi observate avantajele aduse dezvoltării ţării-gazdă de libera circulaţie a lucrătorilor mobili din UE, în special în domeniile sănătăţii, agriculturii şi construcţiilor.
Studiile recente ale Comisiei arată că lucrătorii mobili sunt contribuabili neţi la economiile şi bugetele ţărilor-gazdă, iar lucrătorii mobili, ca grup separat, cotizează mai mult la bugetele ţării-gazdă prin impozite şi asigurări sociale decât primesc sub formă de prestaţii. În acelaşi timp, cheltuielile pentru îngrijiri medicale pentru cetăţenii mobili inactivi din UE sunt foarte reduse în comparaţie cu cheltuielile generale în materie de sănătate (0,2%) sau cu economiile ţărilor-gazdă (0,01% din PIB), iar cetăţenii UE reprezintă o proporţie foarte redusă din beneficiarii prestaţiilor speciale cu caracter necontributiv.
Totodată, rezoluţia aminteşte statelor membre că libertatea cetăţenilor europeni de a locui oriunde în UE se aplică tuturor cetăţenilor fără restricţie, însă este condiţionată, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE, potrivit căreia, după trei luni, cetăţenii în cauză trebuie să îndeplinească anumite condiţii juridice pentru a nu reprezenta o povară pentru ţara-gazdă. În plus, doar 2,8% din totalul cetăţenilor din UE trăiesc într-un alt stat membru decât cel de origine.
Cetăţenii europeni consideră că libera circulaţie este dreptul pe care îl asociază cel mai mult cu cetăţenia europeană, acesta reprezentând cea mai pozitivă realizare a Uniunii şi aducând beneficii economice pentru economiile ţărilor lor.
Textul reaminteşte că dreptul tuturor cetăţenilor UE la liberă circulaţie în spaţiul comunitar nu este afectat de faptul că nu toate statele membre fac parte din Spaţiul Schengen.
Rezoluţia va fi transmisă de preşedintele PE, Martin Schulz, Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.