Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine s-a trezit duminica de dimineață, ori a fost bântuit de insomnii, ori a vrut vadă box.
Până la urmă, niciuna dintre cele două categorii de oameni care aprindeau luminile prin locuințe la șase dimineața n-a fost prea încântată de modul în care și-a început ziua.
Mult așteptata revenire în ring a lui Lucian Bute, după întâlnirea devastatoare cu Froch, atunci când a pierdut titlul mondial IBF,a fost anostă, deloc spectaculoasă, chiar plictisitoare pe alocuri.
Valoarea fiecărui pumn schimbat de cei doi boxeri în fața celor 22.000 de spectatori din Bell Center - Montreal trebuie să fi ajuns la o cotă impresionantă, la cât de puțini au fost, raportați la pachetul financiar de două milioane de dolari încasați de fiecare dintre ei.
Pentru suporterii românului, teama lui Bute de a sări la bătaie și de a intra în clinciuri cu adversarul său a părut o alegere tactică, doar câteva reprize, după care a fost clar că ea era acolo, tot timpul prezentă în pumnii care rămâneau în poziție defensivă chiar și atunci când garda boxerului de culoare lăsa destule culoare de atac.
Din fața televizorului a părut că pentru Bute, din spatele haitianului Jean Pascal, pe toată durata partidei în fiecare dintre cele 12 reprize, a zâmbit ironic umbra lui Froch, care se insinua cu spectrul unui eșec prin KO. O barieră psihică pe care antrenorii săi nu au știut ori s-o demoleze ori s-o capaciteze ]ntr-o foame de revanșă.
Judecând chiar și după modul în care arătau fețele celor doi adversari la finalul meciului, arbitrii au dat verdictul corect, învingător fiind declarat în unanimitate Pascal.
La 33 de ani, perspectivele de viitor ale sportivului Lucian Bute sunt limitate. Dacă e timpul să se retragă, așa cum a făcut-o astăzi mai tot timpul în ring, va decide singur. I se cuvin mulțumiri pentru clipele pe care le-am trăit atunci când adversarii se prăbușeau sub loviturile sale și brațul său ridicat de arbitru le ridica,victorioase, și pe ale noastre.
