
Casa "A.D. Xenopol" se afla in Iasi, pe Strada Vasile Conta, la numarul 9 la doi pasi de Biblioteca Centrala Universitara. Este un avanpost al Copoului plin de simboluri istorice, un monument istoric de o distinctie rara. Din pacate, e la un pas de a se darama din cauza distrugerilor. Actualul proprietar, persoana particulara, caruia i s-a deschis dosar penal pentru ca nu a actionat conform legii, pentru a stopa degradarea imobilului, a fost salvat de o decizie favorabila acordata de organele abilitate. Cu alte cuvinte, nu se face vinovat in ceea ce priveste distrugerea cladirii. Din fericire, exista un plan de consolidare si reamenajare, pus in miscare abia in aceasta perioada, insa tardiv. "S-a degradat tocaria, e din lemn si putrezeste. Dar sa nu uitam ca era o locuinta particulara. Casa este integrala. Majoritatea acestor case sau a conacelor boieresti au avut destinatii diverse dupa 1947, in unele au functionat CAP-uri sau fel de fel de institutii. Casa "A.D. Xenopol" nu a fost renovata niciodata, au existat doar reparatii curente, insa si distrugerile au fost foarte mari, in special in perioada in care nu a fost folosita, ocupata (mai ales in ultimii ani – n.r.). Ideal ar fi ca toate cladirile monument sa fie in proprietatea unor persoane sau institutii potente, a unor gospodari care sa poata sa le intretina sau cel putin sa opreasca degradarea lor", a spus Vasile Munteanu, directorul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National Iasi.
In ceea ce priveste edificiul, trebuie sa spunem ca aici a locuit marele istoric de renume european A.D. Xenopol. Acesta s-a nascut in 1847 si a decedat in 1920, la Iasi. Acest oras datoreaza academicianului A.D. Xenopol amplasarea, in 1912, a statuii lui Alexandru Ioan Cuza in Piata Unirii. Ultimul proprietar postdecembrist cunoscut al imobilului se numeste Radu Jinca. "Casa a fost, de fapt, a sotiei marelui istoric si filosof A.D. Xenopol si are o istorie interesanta, era salon deschis pentru tinerii scriitori, pentru viata mondena de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX", a spus Munteanu, care a aratat ca seria schilodirilor si a schimbarilor a inceput inainte de 1990, insa cele mai mari distrugeri au fost facute dupa Revolutie. Atunci, cladirea a fost, pe rand, sediul unui partid laburist, al Parchetului Militar, ba, chiar acolo a functionat si o universitate particulara. Apoi a fost revendicata de o persoana din Cluj si retrocedata. Proprietarul a vandut-o la randul sau altei persoane, care nu s-a mai ocupat aproape deloc de intretinerea imobilului. La un moment dat, au intervenit cei de la Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National Iasi. "Am invocat Legea 422 de protectie a monumentelor, prin care ai drepturi, dar si obligatii de intretinere a imobilului respectiv. Pentru ca nu au fost respectate aceste cerinte, in urma unor atentionari succesive, noi am facut plangere penala actualilor proprietari, insa s-a intamplat ca s-a dat un celebru NUP, asa cum se dau frecvent la noi", a spus Munteanu. De asemenea, Directia pe care o conduce a facut eforturi pentru ca statul sa-si exercite dreptul de preemtiune si sa o cumpere prin intermediul Ministerului Culturii, insa proprietarul a cerut o suma prea mare. "In sfarsit, anul trecut a fost facut un proiect de restaurare a casei. Acum o saptamana ne-a fost adusa scrisoarea de incepere a lucrarilor de restaurare, dar eu, pana nu o vad refacuta, nu pot spune ca s-a rezolvat problema", a mai spus directorul Vasile Munteanu.
Salvate
In Iasi exista si cazuri solutionate pozitiv. "De exemplu, Biblioteca Centrala Universitara a avut parte de o restaurare aproape perfecta. La fel s-a intamplat si cu Palatul Copiilor, care pana acum cativa ani era adapostul boschetarilor. Si Spitalul Militar a suferit o restaurare demna, sa spunem, nu cea mai grozava. Biserica Armeneasca, care ani de-a randul a fost in stare de precolaps si toata lumea spunea ca nu mai poate fi restaurata, a fost salvata", ofera drept exemple Vasile Munteanu. De asemenea, Muzeul Unirii a beneficiat de refacere cu fonduri de la Minister, insa un exemplu de mandrie pentru ieseni este salvarea Bisericii Armenesti. "Povestea sa este legata de prima atestare a orasului Iasi, cu secole in urma", completeaza Munteanu.
