La nivel mondial, peste un milion de tineri mor anual din cauza Traumatismelor Cranio-Cerebrale, iar alte aproximativ 27 milioane sunt supraviețuitori ai unor astfel de traume, dar rămân prizonierii unor dizabilități fizice și psihice sau ale unor tulburări cognitive și emoționale care, din nefericire, vor persista pe tot parcursul vieții. Pentru aceștia, programele intensive de neurorecuperare ce se dezvoltă concomitent cu cele de cercetare științifică neurologică aprofundată reprezintă soluțiile optime ce vizează îmbunătățirea calității vieții și speranța unei reabilitări considerabile.
În contextul acestor provocări , lumea ştiinţifică medicală încearcă să găsească noi soluţii prin cercetarea aprofundată, de a diminua cât mai mult rata mortalităţii, de a eficientiza sisteme de diagnostic şi tratament, precum şi de a îmbunătăţi substanţial calitatea vieţii pacienţilor care au suferit un Traumatism Cranio-Cerebral, prin metode inovative de recuperare.
Prezență de top-200 de neurologi din 22 ţări
Sub aceste auspicii sumbre, cercetători dedicaţi lumii ştiinţifice medicale din domeniul neurologiei se reunesc periodic pentru a dezbate temele de actualitate, dar şi cele mai recente descoperiri din domeniu , împreună cu profesori şi medici din aria neurologiei, neurochirurgiei şi neuroştiinţelor. În acest sens, o amplă manifestare a avut loc în perioada 26-28 februarie, 2020, la Cairo, în Egipt, şi a reunit , în cadul celei de-a XVIII-a ediţii a Congresului Academy for Multidisciplinary Neurotraumatology (AMN), aproximativ 200 de participanți din 22 de țări .
“Este îmbucurător că neurologia românească, prin valorile sale, continuă să fie prezentă şi apreciată în cadrul unor astfel de dezbateri de top la care participă anual , personalităţi ale cercetării ştiinţifice medicale, profesori neurologi şi neurochirurgi din întreaga lume, fapt ce demonstrează încă odată că întreaga cercetare ştiinţifică neurologică din România şi aplicabilitatea acesteia în practica medicală sunt superpozabile celor din state cu un puternic grad de dezvoltare socio-economic” a declarat prof.dr. Dafin Mureşanu, preşedinte al Societății pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN) şi al Federaţiei Europene a Societăţilor de Neuroreabilitare (EFNRS).
Ampla manifestare științifică din domeniul neurologiei s-a bucurat de prezenţa a peste 200 de personalităţi ale lumii medicale neurologice mondiale din ţări precum Rusia, Germania, Polonia, Elveţia, Austria, Italia, Spania, Uzbekistan, Georgia, Azerbaijan, Chile, Hong Kong, Iordania, Philipine, Taiwan, Thailanda, Ucraina, Vietnam, Egipt, Olanda, Argentina şi România. În organizarea acestui eveniment de către Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii şi Academy for Multidisciplinary Neurotraumatology s-au alăturat Societatea de Neurologie din România, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj Napoca, Academia de Ştiinţe Medicale din România şi Institutul de Cercetare RoNeuro din Cluj Napoca.
Traumatismul Cranio-Cerebral , peste 10 milioane de cazuri noi
Prevenţie, diagnosticare corectă, tratamente inovative şi metode eficiente de recuperare. Acestea au fost principalele teme de dezbatere din cadrul reuniunii ştiinţifice de la Cairo, teme care au fost ancorate în aria Traumatismului Cranio-Cerebral (TCC).
De asemenea, au fost atinse în dezbaterile ştiinţifice şi puncte ce vizează alte afecțiuni neurologice generate de impactul TCC, atât prin prezentarea unor lucrări tematice , cât şi prin prezentarea unei cazuistici elaborate. Pentru unii pacienți, traumatismul cranian reprezintă debutul unei boli care durează toată viața. Este de precizat faptul că TCC conduce adesea la o dizabilitate persistentă, în special din cauza deficiențelor cognitive, generându-se totodată o povară soci-economică mult mai mare atunci când victimele unui TCC dezvoltă una sau mai multe complicații neurologice cum ar fi cefaleea cronică, epilepsia sau demența.
Potrivit prof.dr. Dafin Mureșanu “și anul acesta, dezbaterile din cadrul reuniunii Academiei Multidisciplinare de Neurotraumatologie s-au centrat pe îmbunătățirea substanțială a calității vieții pacientului cu traumatism cranio cerebral prin aducerea în prim plan a perspectivelor din domeniul cercetării științifice medicale și integrarea eficientă a rezultatelor obținute în aria clinică prin abordarea unor tehnici inovative de diagnostic și tratament”.
“Este mult mai important de reținut faptul că, în aceste cazuri se depăşeşte metoda paleativă, amplificându-se tot mai mult ideea de recuperare, ceea ce a condus în ultimii ani la dezvoltarea unor tehnici şi metode inovative menite să repoziţioneze actul medical şi astfel, să-i confere pacientului afectat perspectiva unui stil de viaţă cât mai aproape de normalitate şi, în unele cazuri, să-l poată integra perfect în familie şi societate” a subliniat prof.dr.Dafin Mureșanu.
În ultimii ani, numărul supravieţuitorilor cu traumatisme cranio-cerebrale a crescut considerabil chiar dacă, la nivel mondial apar 10 milioane de cazuri noi, principala cauză fiind raportată la accidentele rutiere, dar și agresiunilor fizice, căderilor accidentale sau provocate, accidentelor din domeniul sportului sau a celor din joacă a copiilor. În Europa, 1,6 milioane de pacienţi sunt internaţi cu diagnostic de traumatism cranio-cerebral, iar dintre aceştia aproximativ 70.000 decedează. Pe de altă parte, aproximativ 11,5 milioane de europeni prezintă o deficiență cauzată de un traumatism cranian. În România incidenţa TCC este peste media europeană (150-300 de cazuri/ 100.000 de locuitori) de 300 de cazuri la 100.000 de locuitori, în fiecare an înregistrându-se peste 60.000 de cazuri noi. Organizația Mondială a Sănătății a subliniat faptul că accidentele rutiere, principala cauză a traumatismelor cerebrale, va deveni al treilea mare contributor la povara globală a bolii și dizabilității, după bolile cardiovasculare și depresie. Rata mortalității secundară TCC la populația sub 35 de ani este de 3,5 ori mai mare în comparație cu cea a cancerului și a bolilor de inimă împreună. Tratamentul TCC este considerat una dintre cele mai eficiente intervenții medicale din punct de vedere al costurilor. Povara economică și socială a TCC are implicații la scară globală. În ultimii ani TCC a fost recunoscută ca o problemă gravă de sănătate publică.
Neurorecuperarea pacienţilor cu TCC, principala preocupare a specialiştilor
Tulburările de memorie, funcţiei executive, vorbire, percepţie spaţială, atenţie, calcul şi praxie, într-un cuvânt tulburări cognitive, reprezintă consecinţe frecvent întâlnite după o leziune cerebrală dobândită, în particular după un accident vascular cerebral (AVC) sau o leziune cerebrală traumatică (TCC), dar şi ca efect al bolilor Alzeihmer sau Parkinson, rămânând o cauză majoră de dizabilitate. În acest context, atât cercetarea fundamentală, cât şi neurologia clinică urmăresc cu predilecţie îmbunătăţirea substanţială a calităţii vieţii pacientului, acordând un interes crescut pentru ceea ce se numeşte astăzi , neurorecuperare sau neuroreabilitare.
În cazul traumatismelor cerebrale , acestea reprezintă o patologie complexă care ridică numeroase probleme, atât în faza acută, dar mai ales în cea de recuperare. Mulți dintre cei care au suferit un traumatism cranian, prezintă sechele, chiar și cei cu traumatisme craniene ușoare. Tulburările cognitive (atenție, memorie, limbaj, percepție), afective și comportamentale sunt cele mai frecvente și importante cu care se confruntă acești pacienți, ele având un impact deosebit și asupra famililor, dar și a societății. Aceste deficite determină o dependență socială a bolnavilor, chiar în absența unor dizabilități fizice, afectând capacitatea de muncă, relațiile familiale, activitățile zilnice. În acest context, recuperarea neuropsihologică este esențială.
“ Recuperarea funcţiilor neurologice reprezintă un proces dinamic, multifactorial diferit de la un pacient la altul, făcând imposibil de găsit o singură terapie ideală, perfectă, pentru toţi pacienţii. Mai exact, recuperarea se constituie într-un un proces continuu, dinamic, care trebuie început în spital la indicaţiile şi sub supravegherea unei echipe multidisciplinare formată din medicini neurologi, asistente medicale, kinetoterapeuţi, logopezi, psihologi, asistenţi sociali” precizează prof.dr.Dafin Mureşanu. Acesta a adăugat că
„în timpul terapiei fizice pacienţii sunt ghidaţi prin intermediul exerciţiilor să încerce să îşi recâştige abilităţile pierdute. Recuperarea trebuie să continue și în condiții domestice, la domiciliu pacientului, intensitatea și durata acesteia depinzând atât de statusul clinic al pacientului, cât și de condițiile familiale, deoarece ei au nevoie de ajutorul și supraveghere din partea celor apropiați”.
Pentru unii pacienți, traumatismul cranian reprezintă debutul unei boli care durează toată viața. De aceea un management adecvat presupune existența unor echipe multidisciplinare care să asigure un tratament individualizat, iar pregătirea specialiștilor în acest domeniu este mai mult decât necesară şi obligatorie.
Simptome, complicații neprevăzute și sechele în cazul TCC
Cele mai multe traumatisme cranio-cerebrale sunt minore (80-90%) și nu necesită intervenție medicală în urgență. Dar există câteva semne de avertisment, care nu ar trebui trecute cu vederea de către pacienți sau familiile acestora și anume sângerarea masivă la nivelul zonei lovite sau de la nivelul nasului, gurii sau urechilor, pierderea stării de conștiență, durere puternică de cap asociată cu amețeală, somnolență sau greață cu vărsături, paralizie, probleme de coordonare, de vorbire sau de vedere. În primele ore sau zile de la producerea unui traumatism, pot să apară simptome/semne noi, complicații neprevăzute, iar starea pacientului se poate agrava brusc, evoluând în unele cazuri până la moarte subită.
Mulți dintre cei care au suferit un traumatism prezintă sechele, chiar și cei cu traumatisme craniene ușoare. Tulburările cognitive (atenție, memorie, limbaj, percepție), afective și comportamentale sunt cele mai frecvente și importante cu care se confruntă acești pacienți, ele având un impact deosebit și asupra familiei dar și a societății. Aceste deficite determină o dependență socială a bolnavilor, chiar în absența unor dizabilități fizice, afectând capacitatea de muncă, relațiile familiale, activitățile zilnice.
Cele mai frecvente complicații pe termen scurt asociate TCC includ disfunctia cognitivă, dificultățile de procesare senzorială și comunicare, convulsiile imediate, hidrocefalia, pierdere de lichid cefalorahidian (LCR), leziuni ale structurilor sistemului nervos, tinitus, insuficiență de organ și politrauma . Politrauma poate include disfuncții pulmonare, cardiovasculare, gastrointestinale, dezechilibre hidro-electrolitice și hormonale, tromboză venoasă profundă, coagulare excesivă și leziuni nervoase.
Pe de altă parte, cele mai frecvente complicatii psihiatrice sunt reprezentate de depresie, anxientate generalizată, atacuri de panică, tulburări fobice, tulburare de stres posttraumatic, dependență de diverse substanțe. Cefaleea este o complicație obișnuită a leziunii traumatice cerebrale , în special a celor ușoare. Aceste dureri de cap pot avea caracteristicile migrenei, ale tensiunii sau a altor tulburări de cefalee primare, dar sunt adesea mixte, nesistematizate și pot fi dificil de gestionat. Durerile de cap pot aparea foarte des, dacă nu chiar zilnic, și adesea cefaleea încetinește recuperarea după un traumatism.
Mai trebuie amintit că principalele tipuri de leziuni cerebrale traumatice sunt: fracturile craniene, contuziile cerebrale, dilacerările cerebrale, injuria axonală difuză, hematoamele extradurale, subdurale și intracerebrale. Fracturile craniene sunt rezultatul unui impact cranian sever și pot fi însoțite de oricare dintre leziunile enumerate mai sus.