Campania electorală pentru alegerile prezidențiale a fost marcată, mai mult ca niciodată, de lipsa unor dezbateri economice. Indiferent de opțiunile electorale, temele economice majore au un numitor comun și el se numește viitorul României. Deși conform Constituției președintele nu are prerogative în domeniul economic, el poate influența deciziile esențiale privind evoluția economiei, mai ales că de aceasta depinde bunăstarea tuturor. Care este viziunea viitorului președinte despre evoluția în următoarea perioadă a acesteia rămâne să descoperim singuri, dar cifrele care vin de la Ministerul Finanțelor ne arată că mergem într-o direcție greșită, pentru că Guvernul Ciolacu s-a remarcat până acum mai degrabă prin planuri pentru a supraviețui politic și deloc prin măsuri reale pentru corectarea situației. Cu gândul la alegerile de ieri, măsurile luate de Executiv pentru calmarea deficitului bugetar pot fi incluse în categoria paleativelor. Cu câțiva secretari de stat concediați de prin ministere nu se face primăvară.
Avertismentele analiștilor economici și agențiilor de rating s-au înmulțit în ultima perioadă, fără însă ca Guvernul să fie trezit la realitate. În sistemul de stat numărul angajaților a depășit 1,3 milioane de persoane, iar cheltuielile bugetare au rămas la un nivel cu mult peste ceea ce își permite bugetul de stat. Moody’s avertiza recent Guvernul că trebuie să ia rapid măsuri, altfel situația va continua să se degradeze: „Dacă guvernul nu acţionează foarte urgent pentru a spori consolidarea fiscală, atunci, în special având în vedere această perspectivă de creştere mult mai sumbră, vom asista la o înrăutăţire a deficitului bugetar pentru 2025 şi 2026”, arăta Moody’s într-un raport. În schimb, premierul Marcel Ciolacu continuă să susțină că România nu își permite majorări de taxe în 2025 și că se va concentra pe combaterea evaziunii fiscale și pe digitalizarea administrației fiscale pentru a reduce deficitul, deși rezultatele din teren îl contrazic.
Statul supraviețuiește doar din împrumuturi
Ministerul Finanțelor a anunțat că renunță să se mai împrumute de pe piețele externe până după alegerile prezidențiale din cauza dobânzilor foarte ridicate, cele mai mari din UE. Focusul s-a mutat în această perioadă pe împrumuturile de la populație prin intermediul titlurilor de stat și de la băncile autohtone. Statul a obținut în prima parte a anului circa 17 miliarde de lei prin intermediul titlurilor de stat, iar până la sfârșitul anului speră ca suma să urce la 45 de miliarde de lei (circa 9 miliarde de euro). Asta nu înseamnă că banii ar fi de ajuns, iar dacă tăierea cheltuielilor întârzie să fie făcută, nu este exclus să apelăm la un împrumut de la FMI, după modelul pe care l-am mai experimentat în 2009.
Creșterea datoriei publice implică și costuri anuale tot mai mari cu dobânzile, costuri care sunt suportate de bugetul de stat, adică de populație și firme, cei care plătesc taxe, impozite și contribuții.
Ori tăieri de cheltuieli, ori majorări de taxe
Acestea sunt opțiunile pe care guvernul le are acum pe masă, pentru că a venit nota de plată pentru dezmățul bugetar din ultimii ani. Unii analiști cred că va fi aleasă mai degrabă a doua variantă, pentru a evita concentrarea nemulțumirilor la nivelul bugetarilor ceea ce i-ar putea transforma pe aceștia într-o bombă socială plasată sub fotoliile de la Palatul Victoria.
„Îmi e teama că aristocrația bugetară se va opune oricăror tăieri de costuri, astfel că, din păcate, majorarea taxelor va rămâne singura variantă ca să nu ajungem la Junk, la statutul de economie în care este periculos să investești. Probabil înainte să crească taxele, autoritățile vor încerca, din nou, să se salveze prin inflație - depreciind moneda națională peste nivelul de 5 lei/euro și mizând pe efectele liberalizării pieței de energie (creșteri semnificative de prețuri în toate domeniile).
Ulterior, în al 13-lea ceas, dacă încasările nu merg cum trebuie, în cadrul unui acord cu FMI - colacul de salvare de care vă spuneam -, vom ajunge la creșteri de taxe. Sunt doar scenarii. Indiferent de soluția aleasă, efectele negative vor fi pe măsură. Care ar fi soluția care să facă cât mai puține pagube? În primul rând vorbim de reducerea cheltuielilor publice pe proiecte aberante, precum construcția de stadioane. Nu poți aloca, în 2025, sute de milioane de euro pentru ridicarea de stadioane când tu nu ai bani să plătești pensiile și să indexezi alocațiile pentru copii. Aceste tipuri de «investiții» ar trebui amânate, la fel ca și seria interminabilă de săli de sport, cămine culturale și alte afaceri cu dedicație pentru primari. După primele trei luni vedem o temperare a cheltuielilor cu bunurile și servicii, dar asta nu înseamnă că acestea scad, ci doar că ele cresc cu un ritm mai redus decât în anul trecut”, arată analistul Adrian Negrescu, într-o postare pe Facebook.
„Avem prea multe companii publice care nu sunt altceva decât fabrici de salarii, vaci de muls pentru interesele de partid. Majoritatea sunt pe pierdere, iar lichidarea acestora este absolut esențială. Nu în ultimul rând vorbim de colectarea banilor din taxe și impozite. După primele trei luni, încasările din TVA sunt mai mici decât cele de anul trecut și asta ridică un semnal serios de alarmă. E un efect al încetinirii economiei, dar și al creșterii evaziunii fiscale. Ce planuri au autoritățile pentru a combate afacerile la negru, mai ales fraudele cu TVA de tip carusel? Nimic concret, cel puțin la capitolul încasări”.
Adrian Negrescu, analist economic
Scope: România ar putea rata țintele fiscale și de creștere pentru 2025 și 2026
Un avertisment ne-a transmis zilele trecut și agenția de rating Scope
(cu sediul în Berlin). România ar putea rata țintele de creștere economică pentru 2025 și 2026, de 2,5% și, respectiv, 2,9%, din cauza incertitudinii politice interne și a mediului extern nefavorabil, ceea ce ar pune în pericol și țintele sale fiscale, arăta o analiză realizată de Scope Ratings. „Incertitudinea politică din România complică consolidarea fiscală, crește costurile de împrumut și întârzie reformele legate de finanțarea UE, în timp ce schimbările din politica comercială și de securitate a Statelor Unite adaugă provocări suplimentare perspectivelor fiscale și de creștere”, susține Scope Ratings.
„Ultimele noastre estimări, care încorporează așteptările privind o creștere mai slabă în 2025-2026 și o consolidare bugetară mai lentă, arată că ponderea datoriei în PIB rămâne pe o tendință constantă de creștere, încheind orizontul nostru de prognoză la aproximativ 74% în 2030 - dublu față de nivelul anterior pandemiei”.
„Rata de absorbție de către România a fondurilor alocate în cadrul Facilității pentru redresare și reziliență (RRF) este de aproximativ 33%, în timp ce guvernul a îndeplinit doar 14% din etapele și obiectivele intermediare”, mai arată Scope, adăugând: „Menținerea unor rate scăzute de absorbție și pierderea potențială a unor fonduri UE semnificative ar afecta perspectivele de creștere pe termen mediu, punând la încercare consolidarea fiscală a României și, de asemenea, ar exacerba vulnerabilitățile sectorului extern, având în vedere deficitul de cont curent ridicat al țării, de 8,4% din PIB în 2024”.
Reducerea deficitului bugetar, misiune imposibilă până acum
Ultimele cifre publicate de Eurostat arată că țara noastră a avut anul trecut, conform metodologiei ESA, folosită de Comisia Europeană pentru statele membre, un deficit bugetar de 9,3%. Acesta a fost cel mai mare deficit bugetar înregistrat în Uniunea Europeană.
Din păcate însă, nici debutul anului 2025 nu arată bine. În primul trimestru al anului am înregistrat un deficit de 2,28% din PIB, mai mare decât cel înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut, când a fost 2,04%. Mai simplu spus, cheltuielile statului au continuat să crească într-un ritm mai rapid decât veniturile, iar acest lucru a fost penalizat de finanțatori prin dobânzi mari la împrumuturi.
Ce poate face viitorul președinte în plan economic
Prin poziția sa, conferită de Constituția țării, viitorul președinte poate susține sau bloca inițiativele legislative ale Guvernului și Parlamentului, prin sesizarea Curții Constituționale. De asemenea, el poate participa la ședințele de Guvern, unde poate influența deciziile acestuia într-un sens sau altul. Pe de altă parte, având atribuții clare în politica externă a țării, viitorul președinte poate implica România în marile proiecte de investiții. În primul rând vorbim despre cele legate de infrastructura transfronalieră în cadrul „Inițiativei celor 3 mări”. Cea de-a 10-a ediție a Summitului Inițiativei celor Trei Mări (I3M/3SI), desfășurată la sfârșitul lunii aprilie 2025, la Varșovia, a fost un exemplu în implicarea președintelui în susținerea proiectelor care interesează România. Vorbim despre infrastructura de transport, de energie etc. „Coridoarele de transport nord-sud rămân insuficient dezvoltate. Pentru România rămân prioritare proiectele de infrastructură rutieră şi feroviară Via Carpathia şi Rail-2-Sea. Pe lângă tronsoanele de autostradă realizate deja, întregul proiect Via Carpathia de pe teritoriul României este în faza de contractare a lucrărilor, pe o lungime de aproape 200 de kilometri. Maritim, Constanţa, cel mai mare port de la Marea Neagră, îşi confirmă poziţia strategică, ca nod important al Coridorului Internaţional de Transport Europa-Caucaz-Asia. În contextul războiului din Ucraina şi al aderării României la spaţiul Schengen, importanţa sa continuă să crească”, declara președintele interimar în marja summitului de la Varșovia. Pe de altă parte, implicarea industriei românești în viitoarele programe de reconstrucție a Ucrainei poate fi deschisă și prin contactele directe pe care președintele țării trebuie să le aibă cu omologii săi din Uniunea Europeană și cu președintele SUA. Tot în contextul conflictului de la granițele noastre să mai amintim rolul pe care îl poate juca președintele României pe plan extern pentru a atrage investiții majore în dezvoltarea industriei de apărare, care în următorii ani va beneficia la nivelul UE de investiții foarte mari.