Cercetătorii de la Harvard au descoperit că persoanele cu Alzheimer în stadii timpurii îşi pot încetini semnificativ declinul cognitiv, cu circa trei ani, dacă fac în fiecare zi între 3.000 şi 5.000 de paşi. La o plimbare zilnică ceva mai lungă, de 5.000 - 7.500 de paşi, declinul mental încetinește cu o medie de șapte ani.
Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă a sistemului nervos care determină probleme de memorie, gândire și comportament și se estimează că aproape jumătate din cazurile înregistrate la nivel mondial pot fi atribuite factorilor de risc modificabili.
Sedentarismul, în special, joacă un rol important în declanșarea acestei boli în SUA și Europa, însă relația dintre lipsa de mișcare și progresia celei mai frecvente forme de demență a fost neclară până acum.
Într-un studiu publicat, zilele trecute, în prestigioasa revistă Nature Medicine, cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard (SUA) au descoperit că activitatea fizică a fost asociată cu rate mai lente de declin cognitiv la adulții în vârstă cu niveluri ridicate de beta-amiloid, o proteină asociată cu Alzheimer. Pe de altă parte, cercetarea sugerează că nu este nevoie de celebrul prag de 10.000 de paşi pe zi pentru a avea efecte notabile asupra sănătăţii creierului, ci de un nivel moderat de mișcare.
Participanții, urmăriți și evaluați timp de până la 14 ani
Concret, studiul a inclus 296 de participanţi, cu vârste între 50 și 90 de ani, din programul Harvard Aging Brain Study, care urmăreşte etapele incipiente ale bolii Alzheimer. Niciunul dintre aceștia nu prezenta semne clinice de afectare cognitivă la începutul cercetării.
Timp de până la 14 ani, aceştia au fost evaluaţi periodic prin teste cognitive și prin investigaţii imagistice cerebrale (PET), pentru a se vedea nivelurile de amiloid și tau. De asemenea, numărul mediu de paşi făcut zilnic a fost măsurat cu ajutorul pedometre purtate de participanții la studiu.
Prezența proteinelor beta-amiloid și tau sunt semne distinctive ale bolii Alzheimer. Deşi mecanismul exact dintre cele două nu este complet înţeles, se ştie că nivelurile de beta-amiloid cresc primele. Practic, această proteină poate începe să se acumuleze în spațiile dintre neuroni încă de pe la 30 de ani, îngreunând comunicarea dintre celulele creierului, iar pe măsură ce depozitele cresc, acestea pot duce la o răspândire rapidă a proteinelor tau anormale, asociate direct cu declinul cognitiv.
Cele mai bune rezultate, la cei care fac între 5.000 și 7.500 de pași
Rezultatele au arătat că beneficiile mişcării zilnice (între 3.000 și 7.500 de pași) s-au manifestat doar la persoanele care aveau deja niveluri ridicate de beta-amiloid. Adică, la cei care erau în stadiile preclinice ale bolii (când modificările patologice ale afecțiunii - în cazul de față, depunerea de proteine anormale în creier - încep să se instaleze, dar încă nu există simptome vizibile).
Astfel, echipa de cercetători a constat că declinul cognitiv a fost întârziat cu trei ani, în medie, pentru persoanele care au făcut doar 3.000-5.000 de pași pe zi și cu o medie de șapte ani la persoanele care au mers câte 5.000-7.500 de pași pe zi. Însă la acest prag efectul s-a stabilizat. Practic, mai mult de 7.500 de pași pe zi au produs același efect din punct de vedere cognitiv.
Persoanele sedentare au avut o acumulare semnificativ mai rapidă de proteine tau în creier și o scădere mai rapidă a cogniției și a funcționării zilnice, a constatat studiul.
Mișcarea are un impact semnificativ în stadiile incipiente
Pentru participanţii care inițial au niveluri scăzute de beta-amiloid, adică cei cu risc scăzut de a dezvolta Alzheimer la vârste mai înaintate, numărul de paşi nu a influenţat semnificativ performanţele cognitive.
Oamenii de știință subliniază că persoanele cele mai expuse declinului cognitiv sunt cele cu niveluri ridicate de beta-amiloid şi activitate fizică scăzută, o categorie care ar trebui vizată prioritar prin intervenţii pentru a evita sedentarismul.
Această descoperire „face lumină asupra motivului pentru care unii oameni care par a fi pe o traiectorie a bolii Alzheimer nu au un declin la fel de rapid ca alții”, a spus Jasmeer Chhatwal, cercetător specializat în tulburări de memorie la Harvard Medical School și autorul principal al studiului.
Potrivit acestuia, activitatea fizică are un impact semnificativ asupra stadiilor incipiente ale bolii Alzheimer, sugerând că „schimbările stilului de viață pot încetini apariția simptomelor cognitive dacă acționăm devreme”.
„Vrem să încurajăm oamenii să-și protejeze creierul și sănătatea cognitivă prin menținerea activității fizice”, a declarat Wai-Ying Wendy Yau, unul dintre autorii principali. „Fiecare pas contează - și chiar și mici creșteri ale activităților zilnice se pot acumula în timp pentru a crea schimbări susținute în sănătate”, a subliniat cercetătoarea.
Simptomele bolii, „inversate” parțial cu ajutorul celulelor stem
Vești bune legate de această boală neurodegenerativă, pentru care încă nu s-a găsit un leac, vin și de la Centrul Medical Cedars-Sinai din SUA, unde cercetătorii au reușit, în studiile pe șoareci, să „inverseze” parțial simptomele bolii Alzheimer.
Potrivit acestora, inversarea efectelor îmbătrânirii și a deteriorării celulelor creierului cauzate de boli precum Alzheimer este posibilă cu ajutorul anumitor celule imune, cunoscute sub numele de fagocite mononucleare, al căror rol este să curețe deșeurile.
Pe măsură ce îmbătrânim, aceste celule imune „devin puțin neglijente”, îndepărtând mai puține resturi celulare și declanșând mai multă inflamație decât înainte, iar inflamația este o caracteristică a multor boli legate de vârstă, inclusiv Alzheimer.
Folosind celule stem (care pot fi reprogramate în mai multe tipuri diferite de celule) ei au reușit să producă celule imune „tinere”, care le-au înlocuit pe cele care s-au lenevit. Șoarecii tratați astfel s-au descurcat mai bine la testele de memorie, au descoperit cercetătorii.
„Abordarea noastră a fost să folosim celule imune tinere pe care le putem fabrica în laborator - și am descoperit că au efecte benefice atât la șoarecii îmbătrâniți, cât și la modelele de șoareci cu boala Alzheimer”, a declarat Clive Svendsen, unul dintre autori.