Amnesty International a devenit ultima organizație pentru drepturile omului care arată cu degetul spre statul evreu din cauza modului în care israelienii ar acționa în teritoriile palestiniene.
Într-un raport de aproape 300 de pagini, publicat ieri, Amnesty detaliază „acte inumane de transfer forțat, detenție administrativă, tortură, omoruri ilegale și producerea de răni grave, precum și negarea drepturilor și a libertăților fundamentale sau persecuții comise asupra populației palestiniene”, prin crearea „unui regim instituționalizat de opresiune și dominație sistematică contra palestinienilor”.
„Amnesty International concluzionează că statul Israel îi consideră și îi tratează pe palestinieni ca pe un grup rasial inferior neevreiesc”, se mai arată în raport.
La fel ca în cazul altor două rapoarte recente axate pe aceeași temă - cel al grupului israelian pentru drepturile omului, B'Tselem, și cel al Human Rights Watch (HRW), cu sediul la New York - raportul Amnesty examinează politica israeliană, atât în teritoriile palestiniene - ocupate de Israel din 1967, dar niciodată anexate oficial -, cât și în Israel.
„De la înființarea sa, în 1948, Israelul a urmărit o politică explicită de stabilire și menținere a unei hegemonii demografice evreiești și de maximizare a controlului asupra terenurilor în beneficiul evreilor israelieni”, adaugă raportul.
Israelienii pun tunurile pe raport
Chiar înainte ca raportul să fie publicat în mod oficial, Israelul l-a denunțat ca fiind „fals și părtinitor”.
În cadrul unei sesiuni online cu jurnaliștii, organizată înainte de apariția documentului, purtătorul de cuvânt al Ministerului israelian de Externe, Lior Haiat, a declarat că Amnesty „folosește standarde duble și demonizarea pentru a scoate în afara legitimității existența Israelului ca patrie a poporului evreu”.
„Acestea sunt exact componentele din care este alcătuit antisemitismul modern”, a adăugat, ulterior, Ministerul de Externe, într-o altă reacție.
Răspunsul a fost reluat, la sfârșitul săptămânii trecute, într-o declarație comună a mai multor grupuri evreiești din Statele Unite, printre care Comitetul americano-israelian pentru Afaceri Publice și Liga Anti-Defăimare. Acestea susțin că documentul Amnesty „îi incită pe acei antisemiți din întreaga lume care caută să submineze singura țară evreiască de pe pământ și, în același timp, minimalizează și ridiculizează suferința îngrozitoare care a fost provocată de apartheidul din Africa de Sud”.
Termenul „apartheid” își are originea în Africa de Sud, acolo unde un sistem de segregare rasială și „dezvoltare separată” a fost ridicat la rangul de politică oficială, între 1948 și 1994. Sistemul a fost conceput pentru a izola populația de culoare în bantustane autonome. Victimele acestei politici au fost lipsite de cetățenie, fiind controlate printr-un sistem de permise și acte de identitate ce permiteau verificarea locurilor în care populația de culoare putea lucra și călători.
Israelul a respins întotdeauna comparațiile cu Africa de Sud din perioada apartheidului. Chiar și numeroși critici israelieni vehemenți ai ocupației susțin că discriminarea contra palestinienilor nu este similară cu un rasism intenționat sau instituțional, ci reprezintă doar rezultatul unei îngrijorări reale legate de securitate.
Războiul cuvintelor
Încleștarea din jurul cuvintelor utilizate în spațiul public, precum și eforturile uriașe de a le transforma în etichete ale limbajului internațional au ajuns să definească tot mai mult percepțiile asupra conflictului israeliano-palestinian, atât din interiorul, cât și din exteriorul său.
Deși răspunsul guvernului israelian la rapoartele anterioare ale B'Tselem și HRW a fost, de asemenea, unul critic, acuzațiile de apartheid ale Amnesty au declanșat de data aceasta o reacție mult mai violentă a oficialităților de la Ierusalim.
Haiat a recunoscut, de altfel, preocupările executivului condus de premierul Naftali Bennett față de încercările insistente de a lega anatema apartheidului de gâtul statului evreu. „Desigur, există îngrijorarea că oamenii vor crede aceste acuzații false”, a mărturisit Haiat.
În același timp, purtătorul de cuvânt a invocat componența actualului guvern israelian, care include pentru prima dată legiuitori arabi, ca dovadă a ceea ce el a numit a fi „democrația incluzivă” a Israelului.
Numeroși activiști palestinieni consideră însă că acest argument nu mai convinge pe nimeni. Ei susțin că valul de simpatie publică se întoarce în favoarea cauzei lor și invocă demonstrațiile de anul trecut din SUA și din întreaga lume, în sprijinul familiilor palestiniene care se confruntă cu amenințarea evacuării forțate din propriile case, aflate în cartierul Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est.
Acuzația de antisemitism din partea apărătorilor Israelului a devenit, de asemenea, un subiect extrem de contestat. În timp ce studiile realizate la nivel global indică în mod clar o creștere a antisemitismului în întreaga lume, mulți consideră că acest cuvânt este folosit greșit și își pierde din însemnătate.
Fostul ambasador al Israelului la Națiunile Unite, Danny Danon, a fost ridiculizat recent, după ce a acuzat-o pe actrița Emma Watson de antisemitism. Actrița postase online o fotografie de la un miting pro-palestinian, alături de cuvintele „Solidaritatea este un verb!”.
„Fără glumă, am ajuns în punctul în care simpla postare pe Instagram a unei imagini vagi care face referire la solidaritatea cu palestinienii te face să fii etichetat drept antisemit”, scria recent, pe Twitter, Ayman Mohyeldin, prezentator MSNBC și fost jurnalist CNN.
Pe de altă parte, la nivelul diplomației internaționale nu există încă semne concludente că războiul purtat pe tema etichetei de „apartheid” ar avea un mare impact.
Timing intenționat?
Apariția raportului a coincis cu prima călătorie a unui șef de stat israelian în Emiratele Arabe Unite, eveniment care subliniază recentele realizări diplomatice ale Israelului în privința apropierii de lumea arabă.
În informările oficiale din timpul călătoriei de două zile a președintelui Isaac Herzog în Emiratele Arabe Unite nu s-a făcut însă nicio referire la vreo discuție despre conflictul israeliano-palestinian.
În schimb, foarte probabil, concluziile raportului vor fi folosite de acum încolo ca justificare și armă de incitare pentru viitoarele acțiuni ordonate de liderii extremiștilor din teritoriile palestiniene.