A fost o vreme în care o serie de intervenţii chirurgicale se făceau pe bandă rulantă, pompieristic. În mare grabă, orice suferinţă abdominală, în gât, în spatele nasului duceau la îndepărtarea apendicelui, a amigdalelor sau a polipilor. Acum, după ce s-a dovedit că şi aceste organe au totuşi un rol, scoaterea lor se face doar atunci când sunt motive solide.
Chiar se întreceau chirurgii în viteza de a îndepărta apendicele. Azi, operaţia de extragere a acestuia se face laparoscopic şi numai dacă investigaţiile probează că este vorba chiar de o criză de apendicită. Nu se mai scoate apendicele fără nicio părere de rău, după ce cercetările au arătat că acest organ, bănuit a fi fără niciun rol, are o misiune în aparatul de apărare imunitară din zona digestivă. Aceeaşi modă s-a aflat mai demult în domeniul amigdalelor. Cum copilul avea o durere în gât, părinţii îl ducea la ORL-ist şi cereau îndepărtarea amigdalelor, iar ca să nu se mai repete anestezia, optau şi pentru scoaterea polipilor. Studiile au concluzionat că atât amigdalele, cât şi polipii au totuşi roluri în lanţul de imunitate din aparatul respirator superior. Aşa că amigdalele se scot doar când copilul face mai mult de 3-4 amigdalite cu puroi pe an. Ba mai mult, în alte cazuri se „răzuiesc” amigdalele cu laser, anulând adânciturile unde se ascund microbii, restul amigdalei este lăsată pe loc. Polipii, situaţi ca nişte băşici cu aer în spatele nasului, se îndepărtează când, fiind prea mari, împiedică respiraţia pe nas, cea normală. Copilul deranjat de polipii mari respiră pe gură, doarme rău, nu are poftă de mâncare, e palid. Negii se îndepărtează prin diverse metode doar când se află în zone unde sunt agresaţi de gulere, de sutiene etc. Medicul dermatolog are o modalitate de a pune coeficienţi negului pentru a fi declarat „neg agitat” şi îndepărtat.
În schimb, măselele de minte nu au o misiune, uneori ele cresc orizontal, strâmbe, în gingii şi fac să migreze haotic ceilalţi dinţi. Aşa că, în aceste situaţii, măselele de minte se extrag.