Lumea îşi pune singură diagnosticul când e vorba de plămâni. Cum tuşeşte puţin, omul se autodiagnostichează: „Am pneumonie”. Dar şi cei cu astm ridică glasul când vine sezonul rece.Interviu cu profesor doctor Paul Stoicescu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale
Florin Condurăţeanu: - De ce bolnavii de astm acuză sezonul rece că le face mai dese crizele de astm?
Prof. dr. Paul Stoicescu: - Ei dau vina pe răcirea vremii, dar nu numai aerul rece este de vină pentru mai desele crize de astm. În sezonul rece sunt mai frecvente şi virozele respiratorii, răcelile, gripele, guturaiele. În această instalare a vremii răcoroase, e bine ca astmaticii să-şi facă vaccinul antigripal. Nu e rău să se trateze şi cu medicamente împotriva acestor viroze. Suferinzii de astm trebuie să aplice nişte măsuri simple de protecţie. Ei nu trebuie să treacă brusc, repede de la atmosfera caldă din casă la vremea friguroasă de afară. Astmaticii e bine să poarte fulare, chiar ridicate în faţa gurii ca un fel de obstacol în ajungerea aerului rece în plămâni. Reamintesc că în 85% din cazurile de astm, acest astm este de natură alergică. Când s-a făcut frig afară, oamenii deschid mai rar geamurile, se îmbogăţesc în alergeni camerele, ei irită şi declanşează crizele de astm. Unii alergeni sunt acarienii, acei mici păianjeni existenţi în casă ce dau crize de astm. Acarienii se adăpostesc în covoare, mochete, în cărţile din bibliotecă. Ca atare, în dormitoarele celor cu astm e bine să nu existe multe cărţi şi să se evite covoarele. Unii împrăştie varianta că mirosul de brad ar provoca crize de astm. Nu e adevărat, astmaticii pot să-şi facă vacanţele la munte, le face bine aerul curat, dar să se păzească cu metodele simple expuse mai sus.
F.C.: - Şi cum e cu spaima asta faţă de pneumonii?
Prof. dr. P. Stoicescu: - Plămânul este ca un burete cu goluri de aer în interiorul lui, acele alveole, mici săculeţi de aer unde se face schimbul de oxigen între aerul respirat şi sânge. Alveolele sunt mici şi multe pentru a asigura suprafaţă mare de trasfer de oxigen de la aer la sânge. În aceste alveole se aciuiesc microbi sau virusuri, care provoacă secreţii mai multe, necesar a fi eliminate prin tuse. Pneumonia este o inflamaţie în plămâni, aducătoare de exces de mucus, dar inflamaţia apare şi în bronhii, acele tuburi pentru aer în drumul spre alveole. Deci şi în bronhii deranjează prea multe secreţii cu necesitate de tuse. Pneumoniile cu virusuri sunt mai rare, tratarea cu antibiotice e inutilă, acestea nu lovesc în virusuri. Când e vorba de microbe, pneumonia se tratează cu antibiotice. Copiii şi vârstnicii diagnosticaţi cu pneumonie e indicat să fie internaţi în spital. Subliniez că tusea însoţită de febră este caracteristică pneumoniei, tusea fără febră e, probabil, criză de astm. În pneumonie, apare şi o stare de oboseală accentuată, suferindul urcă greu scările, se tot opreşte după câţiva metri de mers. Sângele nu mai este suficient oxigenat în plămâni.
F.C.: - Şi necazul în bronşitele cronice obstructive?
Prof. dr. P. Stoicescu: - Denumirea exactă este BPOC, bronhopneumopatie cronică obstructivă, pentru că se instalează şi enfizemul pulmonar. Alveolele acelea mici, săculeţii mulţi şi mici se sparg şi apar găuri mari, care nu mai asigură suprafaţă suficientă pentru schimbul de oxigen în aer şi sânge. De aceea, cei cu BPOC au pierderi de capacitate respiratorie. Prima măsură este abandonarea fumatului. Vechea capacitate de respiraţie nu se recâştigă, dar se opreşte deteriorarea ei pe mai departe.
Tuberculoza este cea mai vindecabilă boală infecţioasă. Dacă se urmează conştiincios tratamentul - un tratament pe durata a șase luni - ea se vindecă.