Patru deținuți au reușit să declanșeze procedura de supraveghere specială a sistemului penitenciar din România din partea Consiliului Europei. Sutele de condamnări decise de Curtea Europeană de la Strasbourg nu au putut convinge până acum autoritățile de la București să încerce să atenueze fenomenul de încălcare a drepturilor omului din pușcării; decizia-pilot obligă statul român să prezinte un plan de acțiune cuprinzător pentru a scoate sistemul de detenție, dar și politica penală din starea deplorabilă de Ev Mediu, care l-a transformat într-o mașină infernală de distrugere, și nu de reeducare a celor pedepsiți. Decizia de la Strasbourg este un avertisment sever și evidențiază în același timp răspunderea instituțiilor statului - Parlament, Guvern, Președinție - pentru adâncirea stării de criză a penitenciarelor. Drepturile și libertățile cetățenilor sunt un lux, așa cum aprecia penibila Raluca Prună, voind să acrediteze ideea de sorginte totalitară că locurile de detenție sunt un spațiu în care abuzurile, tortura, tratamentele inumane, mizeria pot fi acceptate.
Daniel Arpad Rezvimeș, Liviu Moșmonea, Marius Mavroian și Iosif Gazsi sunt patru deținuți care din 25 aprilie 2017 au ieșit din anonimat, reușind să pună picătura care a umplut paharul la CEDO. Plângerile lor la adresa condițiilor din detenție au parcurs drumul lung și întortocheat al procedurilor. Ele au vechime de câțiva ani, fiind depuse în ordine în 14 septembrie 2012, 6 iunie 2013, 24 iulie 2013, 15 octombrie 2013. Dosarele au fost unite la completul Secției a patra de la CEDO sub titulatura ,,Cauza Rezvimeș și alții contra României”. Cei patru nu au reclamat sentințele prin care au fost trimiși în detenție. Rezvimeș, condamnat pentru că a furat un autoturism BMW în Bistrița, aflat în pușcărie din 2011, a trecut pe la Gherla, Aiud, Oradea, Timișoara, acumulând date suficiente pentru susținerea reclamației privind condițiile de detenție. Suprafața de 1-2 mp care i-a revenit ca deținut, plasat într-o cameră cu alți zeci de condamnați, condiții precare de igienă, apă caldă pe sponci, wc-uri mizere. Moșmonea, închis din 2008, a trecut prin pușcăriile de la Craiova, Târgu-Jiu, Pelendeva. Reclamă și el sufocarea din celule, bolile luate de la alți deținuți – hepatită, tuberculoză. Experiențele carcerale de la Iași, Vaslui, Rahova, Baia Mare ale celorlalți doi din ,,Cauza Rezvimeș” întregesc tabloul crunt cu șobolanii din celule, ploșnițele și păduchii din haine și așternuturi.
Guvernul, avertizat încă din septembrie 2015
Curtea de la Strasbourg a admis reclamațiile și le-a încadrat în nerespectarea articolului 3 din Convenția pentru Drepturile Omului. Guvernul a fost avertizat încă din 15 septembrie 2015 că există o problemă structurală în sistemul de detenție românesc, care va fi tratată spre finalizare cu o decizie-pilot. Așadar, nicio autoritate de la București nu are scuza necunoașterii felului în care CEDO pusese sub observație respectarea drepturilor omului în pușcăriile din țară. După căderea Guvernului Ponta, tehnocrații știau că se apropie momentul exploziei bombei cu ceas. Agitația ministrului Prună a fost doar de fațadă, vizitele la CEDO și reacțiile ei nervoase punând gaz pe foc. După ce a recunoscut în CSM că a mințit la CEDO, promițând marea cu sarea la Strasbourg, i-a obligat pe Cioloș și pe Iohannis să-i acorde protecție și susținere politică. Președintele Iohannis a mers în vizită la CEDO, la începutul anului 2017, dar nu a înțeles gravitatea situației, preferând să ascundă și el mizeria lăsată de tehnocrați. În 21 martie, completul de șapte judecători a deliberat și a aplicat sentința-,,pilot” făcută publică în 25 aprilie.
Ce înseamnă o decizie-pilot?
În motivare de 51 de pagini din 25 aprilie 2015, la capitolul B (Aprecierea Curții) se arată că Statul, ,,ca apărător al cetățenilor, are obligația legală de a îndeplini, sub controlul Comitetului de Miniștri, măsurile generale sau individuale pentru a garanta unui reclamant dreptul care i-a fost violat”. Judecătorii explică apoi și scopul deciziei luate, un veritabil vot de blam pentru România, membru al Consiliului Europei: ,,Pentru a facilita aplicarea efectivă a deciziilor sale, Curtea poate adopta ca procedură o sențință-pilot care permite să pună clar în lumină existența problemelor structurale care stau la originea violărilor și pentru a indica Statului respectiv măsurile de remediere. Comitetul de Miniștri evaluează apoi transpunerea măsurilor. Un alt scop al deciziei-pilot este stimularea Statului de a găsi la nivel național o soluție la numeroasele probleme individuale născute din aceeași problemă structurală”.
Condamnarea României, previzibilă
Numărul mare de sesizări venite la CEDO din România au determinat instituțiile europene să controleze la fața locului cum se transpun măsurile recomandate de Comitetul de Miniștri. Încă din 1999 era recomandat ca pedepsele cu închisoarea și arestul preventiv să fie măsuri de ultimă instanță, iar construirea de noi închisori doar o măsură excepțională, în acest sens urmând ca statele să revizuiască politicile penale pentru dezincriminarea unor delicte. Pentru rezolvarea suprapopulării din spațiile de detenție erau avute în vedere executarea pedepsei la domiciliu, supravegherea electronică, eliberarea condiționată mai rapidă. Pachetul de măsuri este reînnoit în 2006, dar România nu reacționează. Comitetul European pentru prevenirea torturii, a tratamentelor inumane, degradante trimite între anii 1995-2010 nu mai puțin de nouă misiuni de inspecție în închisorile românești, care constată suprapopularea, condițiile infernale din celule, mizeria. Motivarea sancțiunii-pilot reține și rapoartele Avocatului Poporului, dar și datele Administrației Penitenciarelor, care recunosc că, în august 2016, gradul de ocupare în închisori este de 141,1 la sută.