Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când s-a dat vestea ca a ieșit primul în sondajele pentru Președinte, George Simion, liderul AUR, s-a pogorât în fața adepților proiectat pe o pânză mare și lucioasă, așternută sub tencuială de bloc vechi și efigie cu Mihai Viteazul. Grupul de susținători - vreo 20 de inși -, înghesuiți în gardul sediului de campanie, s-au blocat cu scrâșnet de dinți: „Cum, bă, nici acum nu vine între noi?”. În timp ce „Marele Lider” își ținea cuvântarea - transmisă pe pânză dintr-un birou cu fundal de bibliotecă - unul din suporterii fideli pleca acasă și își bloca „laivul TikTok”: „Dar, ce, pentru el am făcut câte am făcut? Am făcut pentru Dumnezeu și neam. Ăștia de aici să se ducă în ’zda mamii lor”.
De când se lăsa seara cu cifre mari în sondaje pentru liderul AUR, a început lumea să se strângă pe o străduță îngustă din diagonala sediului Guvernului. Cartier scump și elegant, cu bătaie spre Dorobanți și Magheru. În linia de case vechi, boierești, una spărgea ochiul: vopsită galben și împopoțonată cu grafitti. Ba fața lui Țepeș, ba bustul lui Mihai Viteazul, cu steag dac deasupra și cu fotografii de pe la mitinguri ale celor de la AUR. Sediul Alianței pentru Unirea Românilor, de pe Iancu de Hunedoara colț cu Geneva mai avea și un panou frumos vopsit, parcă de avertizare: „George Simion, deputat”. Sclipirile sediului - proaspăt retușat - și ale limuzinelor parcate un pic mai încolo se pierdeau în cenușiul murdar al ălora de veniseră să-i facă galerie „Liderului”.
Cu vreo patru ore înainte de transmiterea rezultatelor oficiale ale alegerilor, trotuarul de vizavi de scena împopoțonată cu pânză și tricolor cu stemă de partid era ocupat de un „influencer” habotnic de partid. Brunet, la vreo 30 de ani, cu șapcă și ochelari de soare care îi acopereau mutra, individul livra la greu „marfă” pe TikTok. Filma aiurea tot ce mișcă cu două telefoane șmechere puse pe un stativ. Cu vorba stătea mai rău decât cu logistica: „Hai, tap, tap și distribuire”. Adică, să aprecieze lumea transmisia și să o facă și mai cunoscută în rândul suporterilor din internet. Din când în când mai aruncă un sfat: „Dacă găsiți morți sau fraude, faceți reclamație la Poliție. Nu la 112, direct la secție, la fraierii ăia...”. La două propoziții crâcnite, individul bagă propagandă: „Ieșiți la vot, ieșiți în stradă. Hai cu laicu’”.
În spatele lui e unul - genul de-l vezi în Gara de Nord împărțind cu tovarășii resturi de PET-uri - cu o bluză galbenă cu mânecă lungă deasupra căreia, la gât, se vede tatuaj ratat cu două buze roșii. Omul are și o șapcă tricoloră de microbist și în timp ce „sfințește” locul cu miros de nădușeală identifică și dușmanul: „Antena 3, bă, nenorociților, dujmanii poporului. Ce e bă, sienen? Ne-ați băgat în foame, trădătorilor”. Lumea nu-l bagă în seamă, dar mai sar doi tik-tok-eri din gașcă cu telefoanele în direct pe jurnaliștii pe care oamenii lui Simion nu i-au lăsat să intre în sediu.
„Marele Lider” e supărat pe o parte a presei, așa că și-a construit acțiunea de sărbătorire a câștigului de la votare cu restricții: vreo trei trusturi de presă nu au fost acceptate în fața scenei pe care urmau să se cocoațe liderii AUR pentru declarații politice. Jurnaliștii au fost lăsați pe trotuarul de vizavi, unde „tictociștii” se transformau într-un fel de torționari: „Huo!”.
Ăl de pute ca naiba e ăl mai guraliv. Din când în când mai discută cu un baboi brun - în tricou negru cu „Unire” - care face ture între stradă și dosul partidului. Acolo, huiduma primește, parcă, indicații de la lideri - e o cucoană, deputat, mai e și Marius Lulea. Nu se știe ce vorbesc, pe după gardul gros și fața lui Decebal apare unul vânjos, îndesat, cu bicepsul cât bucata de parizer. Tricoul plesnește pe pectorali, tatuaje cenușii - nu ca buzele roșii ale „influencerului” ce face scandal dincolo - zvâcnesc pe antebraț. În spatele lui țopăie un alt agent de pază, un sfrijit cu consemn la postul din colțul sediului - acolo unde sunt atârnate pe gard fotografii cu lideri AUR în acțiune: pe stradă, în Victoriei și pe o șosea. Cu tricolorul în mână și zâmbet de excursie.
Citește pe Antena3.ro
Cei doi paznici nu zic nimic, scrutează pe după gard cu priviri rele și, așa, de formă, atente. Lulea se uită un pic speriat, doamna de la biroul de presă - una ascuțită - ia poziție defensivă. „Suntem în conflict juridic”. Lumea e nervoasă.
Partizan AUR: fotograful Unirii din 1918 lucra la TV
În fața sediului, bustul lui Ștefan cel Mare - desen de gard - și jumătate de stradă au fost ocupate. Sunt mașinile de campanie. Un alt fotoreporter zici că a fost și el dat afară din sediul AUR. E Samoilă Mârza, eroul care a fotografiat singurele cadre de la Unirea din 1918 - desenat vizavi, nu pe pereții partidului, așa cum au onoarea domnitorii. Omul a murit prin 1967, suporterii AUR, nu prea înțeleg: „A fost și ăsta de la teve?”. Prima dată, pare că individul vorbește la mișto: „Ăsta a fost jurnalist mare, domn’e! A și luptat pe front!”. Tipul e tot din gașca coordonată din curtea AUR din spate. E mai bătrân, are steag și tricou „cu naționala”. Și două telefoane. Un camarad, ce se ține cu una îndeosebi de brunetă, cu voce pițigăiată și hăhăială apăsată, îl întreabă pe bătrân dacă e în transmisie dublă. Ăla cu steagul îi răspunde că un telefon este doar să-și dea singur „like”, să crească audiența. Camaradul și bruneta scot și ei pachetul cu telefoane de rezervă. Aparatura e performantă, la fel e și al unuia nou, alb din cap și până în picioare: sacou, pantaloni, pantofi și șosețele. Doar la guler lucesc alte culori: sunt insigne mici cu steagurile SUA și Iran
Toți „influencerii” au făcut un fel de al doilea gard - s-au aliniat în paralel cu ulucile sediului și se poartă de parcă ar fi reporteri TV în direct. Doar exprimarea e „pe stil” - „Haideți, fraților, să stârpim corupția. Da, doamna Magdalena, cu noi doamnă. Aoleoo, nu, Georgescu nu e. Patrioții or să câștige azi. Va fi o Românie suverană. Da, Matei, salut! Așa, e! Cum zice Guță, da. Hai, tap-tap. Și laic. Bună, Monica. Dă-i dracu’ de hoți. Da, Mihai, vă strângeți și ieșiți. Astăzi, bă!”. Poate că pe transmisie a intrat și unul din „opoziție”, suporterul ia foc: „Cine ejti tu, mă? Du-te, că te f.. în gură. Las’ că te prind io. Marș, s-o … pe mă-ta. Trăiască România Unită!”.
Ăl de nu știa ce e cu Mârza pe zidul de lângă AUR încă se holbează la beton: „Bă, o fi luptat și el. E erou. Că uite un desen cu un soldat mai încolo”. Camaradul din spate e cu lehamite de istorie, dar cu chef de harță pe virtual: „Lasă-l, mă, dă-l.....”. Scoate o flegmă care ratează la milimetru duba galbenă-aur ce blochează strada și aterizează taman pe grafitti-ul albastru-galben-roșu, steag al României. Un deputat din desen, de la Marea Unire, încasează stropii. Cei doi se retrag să mai prindă cadre cu patrioții.
Amărâtul, bodyguardul lui Potra și țarcul interzis
La colț de sediu e unul mai cunoscut. E un moș care și-a făcut imagine pe la mitingurile pro-Georgescu și AUR. Are armele lui de fiecare dată când iese la protest: cățuiul și tămâia. Suporterii îl știu prea bine: îi afumă de fiecare scandal de stradă. Individul e acum trist: a venit să-l sărbătorească pe Simion și l-au zburătăcit bodyguarzii partidului. O apă ceruse. Acum e așezat pe niște scări, deasupra lui, sus, pe blocul lipit de sediul partidului, e reclamă cât două etaje: „Veniți la AUR”.
„Nu m-au lăsat să intru. După câte am făcut pentru ei? Lasă, tată, că nu am făcut pentru ei, am făcut pentru Dumnezeu. Nu stau la mâna țiganilor, ies pentru bătrâni, pentru copii. Nu am nevoie de bani, de case, de slavă deșartă” - cunoaște mersul, moșul. „Eu n-am nevoie de ei… e țiganul ăla la partid, ăla...”, mormăie moșul ceva ce nu se prinde și ridică mâna spre cer, cam pe vizavi de reclama cu partidul: „N-am nevoie să mă bage ei în seamă, mă bagă Dumnezeu în seamă. Dumnezeu poate o să-i lumineze și o să le zică - «Bă, a fost și el pe lângă voi. Poate v-a ridicat». Dar știu… dacă vor ajunge la putere, mai repede o să te arunce”.
Nu a fost nevoie să ajungă Simion la putere și nici Dumnezeu nu le-a dat semn aur-iștilor cu bodyguarzi în poartă. Pe seară, moșul nu a mai răbdat. A tras de fularul-tricolor, și-a aranjat cămașa roz și a cerut să stea și el în grupul celor admiși care aștepta venirea lui Simion. A mai zis și ceva de apă. Degeaba. S-a ocupat aia subțire, de la „Biroul de Presă”, să-l facă pe moș să înțeleagă că... „nu e cazul”.
Intrarea în țarcul „de sărbătoare” era blocat de doi tipi genul ălora de pleacă pe diurnă, în Congo. Unul, mare - biceps și pumn de îți acoperă fața -, chiar recunoaște: „Am iubit Armata. De aia am fost unde am fost. Dacă am fost în vreun conflict armat? Da, de aceea am mers cu domnul Potra pe unde am fost”. Celălalt bodyguard confirmă, sunt camarazi de mercenariat, se vede. Doar că apare un altul, șef probabil, cu priviri rupte, parcă, din atitudinea Leibstandarte SS Adolf Hitler - unitatea de pază a liderului național socialist. Ăsta, ori o fi văzut multe filme, ori s-a inspirat din gașca fugitului de Potra, dar impune respect printre paznici. Cei doi zdrahoni de la poartă amuțesc regulamentar, nici zâmbet nu trece.
Prezentare tip „Floarea din Grădină” și urlete anti-Simion
Întunericul pică încet peste adunătura de dinafara și dinăuntrul țarcului de sărbătoare. Lumea e cu ochii pe știri, se așteaptă chiuiala generală și arătarea lui Simion pe scenă. E ca la Revelion: „3, 2, 1… Uraaaaa!”. Dar glasurile sunt moi. Nu e explicație, poate că e lipsă de urmăritori pe TikTok. Gașca se mută spre gardul partidului, să-l vadă pe Simion cum apare. „Hai că apare! Hai că vine Simion… unde e, bă, prostu ăla?”, se înghiontesc camarazii. Pe scenă se înființează o tanti care, pe limbaj de cenaclu „Floarea din Grădină”, anunță că asistența va urmări mesajul președintelui AUR transmis în direct pe Facebook și proiectat pe pânza de pe scenă. Lumea nu face liniște, cei de afară au devenit, fiecare, câte un lider. Ei dau indicații și fac analize politice. „Acum, trebuie să muncim. Să-i rupem, să ieșim în stradă, să fim atenți. Fură! Fură voturile, așa, pe noapte. Stați atenți, fraților!”, zice unul cu ochii cât cepele la cei din ecranul telefonului. „Am învins. Victoriee! Despre asta vorbeam: despre suveranitate. România - unită! Afară cu trădătorii”, se îmbățoșează altul în fața trepiedului cu iPhone, blurat de alți camarazi care nu găsesc un loc bun de transmisie.
Doi vorbesc mai încet: „Dacă picăm cu Nicușor Dan, îl batem, dacă e cu Antonescu, cam greu”. Nimeni nu-l mai ascultă pe vorbitorul de acum de pe scena oficială - un american ce aduce mesaje importante de peste Atlantic. Doar unul se apucă să chiuie: „MAGA, MAGA”. De la „Make America Great Again”, mesajul lui Trump. Vorbitorul de la microfon părăsește postul și își aruncă șapca după susținătorul ad-hoc. Ăsta e fericit: „Cadoț!”.
Taman când lumea se simte mai bine, un puști cu ochi ciudați - zici că abia se trezise din somn - se apucă să zbiere: „Simion, fascist!”. Tânărul dispare subit sub o cortină de telefoane în direct și val de huo de e întrerupt un polonez - preieten AUR - care se screme la microfon, în românește, să înțeleagă audiența mesajul lui de „susținere și felicitare”. „Poponarule”, „drogatule”, „comunistule”, „nenorocitule”, zboară cuvintele fanilor de după gard; polonezul e năucit, nu știe ce se întâmplă. Puștiul e săltat de Poliție, prezentatoarea zice că lumea trebuie să fie vigilentă la numărătoarea voturilor, fanii sting dezamăgiți „laivurile”. „Dacă nici acum n-a venit printre noi. Și a câștigat. Vedem în turul doi”, mai bodogăne unul misterios.
