Cumvaplace.ro prezintă câteva rețete interesante pe care noi nu le pregătim în mod curent, dar le-am găsit în rețetele altor culturi.
Între lucrurile interesante este folosirea, în diverse preparate, a sâmburilor de caise, despre care se vorbește mai puțin, iar asta pentru că poate fi toxic, în anumite situații. Dar aroma lui ne duce cu gândul la sâmburii de migdale.
Sâmburele de caise conține o substanță chimică numită amigdalină, pe care organismul o transformă în cianură, așadar în cantități nepotrivite, poate fi toxic. Sunt folosiți mai degrabă pentru a aromatiza lichiorurile și biscuiții, decât pentru a fi mâncați ca atare. Așadar atenție! Chiar dacă au gust de migdale, NU sunt migdale.
Fruktsoppa este, așa cum ușor deducem din nume, o supă de fructe preferată de suedezi. Cum o pregătesc ei însă de Crăciun, ne este mai greu să vă spunem, dar putem presupune că înainte de toate pregătesc din vară un compot de caise, pentru că de fapt și așa arată. Povestea supei, însă, ne arată că ne-am înșelat ușor: este mai degrabă un compot, dar dintr-o combinație de fructe uscate, prune, caise și stafide, felii de mere, felii de lămâie, apă, scorțișoară, tapioca și zahăr.
Odată gătită, supa se toarnă într-un bol și se servește în mod tradițional rece, dar poate fi servită și caldă, la temperatura camerei, sau congelată, în funcție de anotimp. Un plus de aromă poate veni dintr-un strop de rom sau vin și nucșoară sau cuișoare.
Cum și alți vecini scandinavi au inclus-o în rețetarul lor, există mai multe versiuni regionale.
Amaretti, celebrele fursecuri italiene cu migdale sunt extrem de populare în întreaga peninsulă, așadar aproape fiecare regiune are versiunea ei proprie. Diferențele constau doar în proporțiile și combinațiile ingredientelor de bază: migdale dulci și amare, sâmburi de caise, ouă și zahăr.
Varianta siciliană este făcută cu albușuri, zahăr și migdale amare și dulci, de preferință cele cultivate în provincia Siracuza, în sud-estul Siciliei,și renumite pe tot pământul.
Pestilul este una dintre cele mai interesante rețete cu caise, care vine de la turci. Deși procesul de preparare pare greoi, rezultatul este foarte interesant. În esență se pregătește o dulceață groasă din pulpa fructelor curățate de coajă, care se întinde în strat subțire la uscat pe hârtie de copt și se lasă la soare timp de câteva zile, până devine ca o foaie sau o bucată de piele ce se poate împacheta. Odată uscată, se taie în bucăți mai mici sau se rulează cu nuci și apoi se taie felii. Poate fi păstrat foarte mult timp fără să se strice și, cum turcii erau mari invadatori ce parcurgeau distanțe foarte mari între două opriri mai îndelungate, se explică de ce multe dintre preparatele lor au termen foarte mare de valabilitate!
În Austria există o zonă unde caisele sunt nu doar la mare căutare, ci și protejate la nivel european. În Wachau se cultivă caise cu „denumire de origine protejată” și zona este renumită pentru gemurile, lichiorurile, pastele de caise și … găluștile cu caise (vedeți rețeta de gomboți). În rețetarele reprezentative ale austriecilor apar cu tot cu denumirea zonei, mai exact Wachauer Marillenknödel. Rețeta tradițională a compoziției de găluște este fără cartofi, dar în multe variante apare și în combinație de făină cu cartofi. Singura diferență este umplutura, acele caise de Wachau despre care toată lumea spune că sunt absolute deosebite!
Ce am descoperit în căutările noastre prin rețetele lumii, este că România are între cele mai multe variante de prăjituri cu caise.
- Celebrul site Taste Atlas listează ca prăjitură tradițională originară din România o rețetă de prăjitură cu caise, despre care ei spun că este o combinație de făină, iaurt, ouă, caise, zahăr, ulei, vanilie, sare și praf de copt.
- Nouă ne place foarte mult și negresa răsturnată cu caise
- Iar dacă preferați în varianta de tartă, avem galette cu caise
- Și pentru că este una dintre cele mai populare rețete din lume, am pregătit și noi crumble cu piersici și caise
- Iar dacă deja v-ați săturat de clafoutis cu cireșe, puteți să le înlocuiți cu caise!
- Pentru că nu ne putem abține să pregătim o dulceață de caise, să știți că îi găsim un rost și la un pandișpan cu gem, dar și cu niște fursecuri fragede.
- Pentru că dulceața caiselor coapte merită păstrată în cât de multe forme, românii știu să facă și o caisată minunată, pe lângă țuica din caise.