Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Politicienii noștri, acești actori de mâna a doua pe scena istoriei, au înlocuit viziunea pe termen lung cu pompierismul electoral. Se intervine doar atunci când flăcările au cuprins deja acoperișul, dar nimeni nu se întreabă de ce nu am avut ignifugare. Motivul este pe cât de simplu, pe atât de revoltător: conducătorii noștri nu mai citesc. Nu citesc rapoarte, nu citesc strategii, nu citesc nimic. Singura lor lectură constantă este cea a soldului bancar și, eventual, a ordinelor venite pe „unitate”.
Dacă acești decidenți ar fi avut măcar o fărâmă de deschidere intelectuală, ar fi înțeles că un minister nu poate fi administrat prin simple cifre contabile coafate; în spatele fiecărui buget trebuie să existe o viziune coerentă asupra societății și asupra viitorului. În loc de politruci reciclați, ar fi trebuit să vedem la masa consultărilor filosofi veritabili, minți antrenate să gândească sistemic, să chestioneze fundamentele și să vadă dincolo de orizontul scurt al unei zile de vineri. Un filosof ar fi putut lumina întunericul acestor decizii luate în grabă, oferind o structură logică și etică acolo unde astăzi domnește doar haosul instinctelor primare de supraviețuire politică.
Dacă liderii sunt catastrofali, armata de consilieri și secretari de stat care îi înconjoară este de-a dreptul apocaliptică. Avem de-a face cu indivizi a căror singură legătură cu domeniul pe care îl păstoresc este numirea politică. Oameni care nu citesc mai mult decât cifrele de pe apometrul de acasă, și acelea descifrate de neveste, pentru că alfabetizarea funcțională este un lux în anticamerele ministerelor. Există rapoarte clare, precum Strategia privind schimbările climatice, care avertizau încă din 2024 asupra riscurilor de la Cernavodă, asupra scăderii debitelor Dunării și a fragilității Sistemului Energetic Național. Dar cine să le parcurgă? Acești păcălici ai istoriei sunt prea ocupați cu „sifonarea” banului public. În loc de investiții în stocare, avem dependență de importuri și prețuri care îi îngenunchează pe români.
Într-un stat normal, locul acestor consilieri care abia deslușesc un grafic ar fi trebuit ocupat de antropologi și sociologi reali. Nu vorbim aici despre „analiștii” de carton care apar la televizor pentru a comenta sondaje măsluite, plătite generos din subvențiile partidelor, vorbim despre specialiști care înțeleg dinamica profundă a comunităților. Un antropolog ar fi putut anticipa impactul social al secetei sau al prăbușirii sistemului de irigații asupra agriculturii românești, oferind soluții adaptate psihologiei poporului, nu doar măsuri brutale de taxare care nu fac decât să adâncească prăpastia dintre stat și cetățean.
Ajungem la un punct de ruptură constituțională fără precedent: un Guvern demis, lipsit de legitimitatea parlamentară, emite hotărâri pe bandă rulantă ca și cum ar deține puterea absolută. Deviza lor? „Noi putem!”. Realitatea? Instanțele le anulează actele ca fiind ilegale, unul după altul. Unde este dreptatea? La un Executiv interimar care forțează limitele legii fundamentale sau la magistrații care încearcă să mai salveze ce a mai rămas din statul de drept? Este uluitor cum 11 hotărâri de guvern au fost desființate recent de Curtea de Apel București. Acest lucru este un atac direct la adresa Constituției, depășind cu mult sfera unei simple erori administrative. Se calcă în picioare regulile jocului democratic pentru că „se poate”, pentru că statul a fost confiscat de un grup care nu mai răspunde în fața nimănui.
Această încăpățânare de a guverna prin ilegalitate arată o lipsă totală de înțelegere a contractului social. Dacă ar fi consultat sociologi care nu sunt pe statul de plată al partidelor, le-ar fi explicat că erodarea încrederii în lege duce inevitabil la disoluția autorității. Un sociolog onest ar fi anticipat efectul de bumerang al acestor HG-uri emise cu dispreț față de ierarhia normelor, avertizând că un guvern care nu respectă instanțele își pierde, în ochii poporului, însăși rațiunea de a exista. Dar pentru păcălicii istoriei, „specialistul” este doar acela care știe cum să evite legea, nu cel care o fundamentează pe binele comun.
România este astăzi proprietatea privată a unui conglomerat toxic: statul paralel. Format din resturi de securitate, politicieni corupți, judecători aserviți și oameni de afaceri creați în laboratoarele serviciilor, acest monstru colectiv a acaparat resursele națiunii. Totul a început în era Băsescu, când mecanismele statului de drept au fost influențate de numiri și recrutări controversate, realizate sub aparența unor concursuri prezentate drept riguroase. Este de râs sau poate de plâns să vezi că Justiția și Poliția au fost debalansate sub pretextul reformei. Nu mai avem specialiști, avem executanți. Justiția a ajuns să semene cu un teren de confruntare în care respectarea legii pare să fi fost eclipsată de influențe și interese care dictează direcția unor anchete și dosare. Presa, odinioară „câinele de pază” al democrației, a fost cumpărată cu „ordin pe unitate”. Nu se mai scrie adevărul, se distribuie comunicatul oficial contra cost.
Diferența dintre „sondajiștii de casă” de la TV și intelectualii veritabili este exact diferența dintre propagandă și adevăr. În timp ce primii sunt plătiți regește din bani publici pentru a ambala eșecurile în „succese istorice”, filosofii și cercetătorii independenți sunt marginalizați tocmai pentru că pot anticipa efectele dezastruoase ale acestui control totalitar. Ei ar putea explica modul în care un sistem debalansat prin infiltrarea serviciilor în justiție nu va produce niciodată dreptate, transformând justiția într-un mecanism sofisticat de presiune care poate descuraja inițiativa economică și poate favoriza, în cele din urmă, interesele celor care prosperă într-un climat lipsit de transparență.
Dacă România încă mai funcționează, o face exclusiv din inerție. Sistemul este atât de gripat, încât fără mecanismele de control și fondurile Uniunii Europene, ne-am fi prăbușit demult într-un faliment similar cu cel al anilor '80. Instituțiile statului, de la poliție la sănătate, sunt conduse de catastrofe umane care nu au nicio legătură cu realitatea din teren. Statul paralel îi alege metodic pe cei mai proști dintre cei proști, pentru a se asigura că nimeni nu va pune întrebări incomode despre fluxul banilor. Am anticipat acest dezastru acum câțiva ani, dar dimensiunea actuală a jafului și a nesimțirii politice întrece orice scenariu pesimist. Poporul este cel care plătește nota de plată a acestui amatorism galonat, în timp ce „elitele” se hrănesc din speculă, ridicată acum la rang de virtute economică.
Lipsa unor specialiști în prognoză socială și filosofie politică se vede în incapacitatea de a anticipa „prețul” acestei inerții. Un consiliu de înțelepți, antropologi și sociologi care studiază tendințele reale ale populației, ar fi avertizat că nu poți menține un stat doar pe baza infuziilor externe în timp ce distrugi resursele interne de competență. Ei ar fi văzut că deciziile guvernamentale actuale nu sunt decât niște cârpeli care ascund o gangrenă socială profundă. Fără acești oameni care să lumineze viitorul prin analize oneste, conducătorii noștri rămân niște orbi care conduc o națiune către prăpastie, convinși că drumul este drept doar pentru că ecranul televizorului le spune acest lucru.
Scenariul de la Cernavodă, în care reducerea debitului Dunării a forțat oprirea Unității 1, este metafora perfectă pentru gestionarea României. Autoritățile intervin eroic să disloce stânca Pârjoaia, dar uită că aveau de ani de zile soluțiile scrise în strategii. Pompierismul a devenit singura metodă de lucru. Se ignoră seceta, se ignoră degradarea infrastructurii critice, se ignoră necesitatea bateriilor de stocare, iar când sistemul crapă, ni se cere nouă, cetățenilor, să mai strângem cureaua. Acești lideri nu înțeleg că resursele sunt finite și că o țară nu poate fi condusă ca o afacere de tip „sifonare”. Specula de pe piața energiei, tolerată de un aparat de stat complice, este dovada supremă că postliberalismul românesc este doar un feudalism cu fațadă digitală.
Băieți, trebuie să înțelegeți un lucru pe care niciun morman de aur și nicio funcție vremelnică nu vi-l pot oferi: nu duceți nimic cu voi pe lumea cealaltă! Istoria este plină de bogați care au crezut că sunt nemuritori, dar ale căror nume sunt astăzi fie uitate, fie blestemate. Dumnezeu ne-a făcut temporari pe acest pământ tocmai pentru a ne învăța valoarea urmei pe care o lăsăm.
Dacă ați fi avut lângă voi filosofi, aceștia v-ar fi vorbit despre Eudaimonia sau despre datoria față de generațiile viitoare. V-ar fi spus că puterea fără înțelepciune este doar o formă de nebunie colectivă. V-ar fi explicat că averile făcute prin speculă și sifonare sunt cenușă în fața timpului. Singurul lucru care rămâne permanent și care dă sens trecerii noastre prin această lume, este BINELE. Binele făcut dezinteresat, dreptatea slujită cu onestitate și dragostea față de poporul pe care pretindeți că îl conduceți.
Este dureros să privesc cum vă irosiți viețile în jaf și minciună, înconjurați de consilieri care nu văd mai departe de propriul interes. Priviți Dunărea cum scade, priviți cum pământul se usucă sub tălpile voastre și înțelegeți că, atunci când veți sta singuri în fața Veșniciei, nimeni nu vă va întreba despre „buget”! Veți fi judecați după omul care ați ales să fiți. Românii au nevoie de conducători care să aibă curajul să se lase luminați de cei care înțeleg sufletul și mintea umană, nu de cei care măsoară succesul în voturi cumpărate. Încă nu este târziu să alegeți calea Binelui, singura care nu poate fi suspendată de nicio instanță pământească.
Citește pe Antena3.ro
