Florin Piersic are o fire atât de însorită, încât îl iubesc şi firele de iarbă. Ce să mai vorbim de oameni, dragoste mereu la punctul de fierbere. L-au îndrăgit firesc şi armăsarii pe care i-a încălecat în filmele cu haiduci, cu justiţiarul Mărgelatu. De peste o jumătate de secol, Piersic apare pe ecrane. Caii lui din filme s-au pensionat, unii au murit. Florin a aflat că unul dintre armăsarii preferaţi, călărit de el în filmul “Pintea”, a fost dus să-şi trăiască bătrâneţile într-un grajd de la Sâmbăta. Şi-a făcut drum să-l viziteze. Când a deschis uşa grajdului, armăsarul lui, retras în fundul adăpostului, l-a simţit după miros şi a început să necheze fericit. Impresionat, Florin a alergat spre el şi i-a plimbat mâna prin coamă ca în film, bietul cal bătrân era orb şi a început să-l mângâie pe actor cu botul lui cald şi jilav. Când se filma “Pintea” în Maramureş, Florin zbura cu primul avion din zori, care ducea presa, şi i-a venit ideea originală să ceară să i se aducă armăsarul la aeroport, să nu-l mai ia o maşină. Aşa că Piersic mergea călare prin Baia Mare, purtând cuşma haiducului, strunea calul la stop şi se înfrupta dintr-un pahar de plastic cu smântână luată de la Lactobar. De altfel, undele simpatice care ies din Piersic îl îmbunaseră şi pe ursul cu care Florin se luase la trântă în filmul “Harap Alb”. Namila de urs când îi simţea mirosul lui Piersic mormăia a joacă. Bijuteria de serial BD a consfinţit în inima publicului echipe de uriaşi actori. Tripleta de găinari, şmecheri de gang, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Jean Constantin, stârnea hohote de râs numai observându-le comicilor mimica, argoul, îmbrăcămintea ţipătoare. Gâsculiţa alintată, cu fustă puţină, era bătută în cuie ca interpretare: Vasilica Tastaman. Şefii din miliţie se numeau Iurie Darie şi Toma Caragiu. Dar iubit tare de spectatorii cu sutele de mii era şi plutonierul Căpşună, ţinându-l în lesă pe câinele poliţit, câinele-lup Costel.
N-a fost uşor să se sudeze echipa Papaiani şi câinele-lup cu grad militar. Câinele, dresat să fie neiertător cu hoţii, nu l-a privit la început binevoitor pe Papaiani, alias plutonierul Căpşună. Actorul plin de idei a găsit metoda să-l cucerească pe câinele poliţist. Şi-a căptuşit buzunarul cu o pungă de plastic şi purta mereu în acest buzunar o bucată zdravănă de ficat. Se lingea pe bot dulăul Costel după ce înfuleca porţia de carne din mâna lui Papaiani. În mod neaşteptat, dresorul câinelui a purces să-l invidieze pe actor, îl înlocuise în sufletul animalului. Şi dresorul stupid a pornit să-l prigonească pe câine, se purta urât cu el. Papaiani a trebuit să se ducă la colonel, rugându-l să pună frână dresorului-subofiţer în antipatia arătată câinelui.